- exclamaţie
- EXCLAMÁŢIE, exclamaţii, s.f. Cuvânt, propoziţie sau frază rostită cu un ton ridicat (şi prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98EXCLAMÁŢIE s. exclamare, strigăt, (rar) strigare. (exclamaţie de aprobare.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePUNCT DE EXCLAMÁŢIE s. v. semnul excla-maţiei, semnul exclamării.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeexclamáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. exclamáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. exclamáţiei; pl. exclamáţii, art. exclamáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEXCLAMÁŢI//E exclamaţiei f. Cuvânt, propoziţie sau frază care exprimă o stare afectivă puternică. /<fr. exclamation, lat. exclamatio, exclamaţieonisTrimis de siveco, 25.03.2009. Sursa: NODEXEXCLAMÁŢIE s.f. Cuvânt, propoziţie sau frază rostită într-un anumit fel, cu o anumită modulaţie, prin care se exteriorizează o emoţie, un sentiment; strigăt. [gen. -iei, var. exclamaţiune s.f. / cf. fr. exclamation, lat. exclamatio].Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DNEXCLAMÁŢIE s. f. 1. cuvânt, propoziţie, frază rostite cu o anumită modulaţie a vocii, prin care se exteriorizează o emoţie, un sentiment; strigăt. 2. figură de stil prin care autorul exprimă, cu autorul unei exclamaţii (1), un sentiment puternic. (< fr. exclamation, lat. exclamatio)Trimis de raduborza, 11.01.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.