- exclamativ
- EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamaţie. Ton exclamativ. ♢ Propoziţie exclamativă (şi substantivat, f.) = propoziţie care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif.Trimis de ionel_bufu, 16.06.2004. Sursa: DEX '98EXCLAMATÍV adj. exclamator. (Ton exclamativ.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeexclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. sg. exclamatívă, pl. exclamatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEXCLAMATÍV exclamativă (exclamativi, exclamative) Care exprimă o exclamaţie; propriu unei exclamaţii. ♢ Propoziţie exclamativă propoziţie care exprimă în mod spontan o stare afectivă. [Sil. ex-cla-ma-tiv] /<fr. exclamatifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEXCLAMATÍV, -Ă adj. Care exprimă o exclamaţie. ♢ Propoziţie exclamativă (şi s.f.) = propoziţie în care se exprimă o stare afectivă (admiraţie, bucurie, surprindere etc.). [< fr. exclamatif].Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DNEXCLAMATÍV, -Ă adj. care exprimă o exclamaţie. o propoziţie exclamativă (şi s. f.) = propoziţie care exprimă o stare afectivă. (< fr. exclamatif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.