religios — RELIGIÓS, OÁSĂ, religioşi, oase, adj. Care ţine de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [pr.: gi os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus. Trimis de LauraGellner, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
pietos — PIETÓS, OÁSĂ, pietoşi, oase, adj. (înv.) Evlavios, cucernic. [pr.: pi e ] – Din it. pietoso. Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX 98 PIETÓS adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit. Trimis… … Dicționar Român
pios — PIÓS, PIOÁSĂ, pioşi, pioase, adj. (Despre oameni) Pătruns de sentimente de evlavie (religioasă) sau de afecţiune plină de respect; (despre manifestări, acţiuni, creaţii ale oamenilor) care exprimă, denotă evlavie sau o afecţiune respectuoasă;… … Dicționar Român
biserică — BISÉRICĂ, biserici, s.f. 1. Clădire destinată celebrării unui cult creştin. ♢ expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi uşă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu) şi îngădui abateri de la morala religioasă … Dicționar Român
cucernic — CUCÉRNIC, Ă, cucernici, ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoţilor. – Cuceri + suf. nic. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CUCÉRNIC adj. v. credincios. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
Bakour II d'Ibérie — Bakour II Titre 35e roi d Ibérie 514/534 – 528/547 Prédécesseur Vatche II Successeur Parasman V … Wikipédia en Français
binecredincios — BINE CREDINCIÓS adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit. Trimis de siveco, 29.11.2007. Sursa: Sinonime *bíne credinciós adj. m., pl. bíne credincióşi; f. bíne credincioásă, pl. bíne credincioáse … Dicționar Român
blagocestiv — BLAGOCESTÍV adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
credincios — CREDINCIÓS, OÁSĂ, credincioşi, oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de încredere, pe care te poţi bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic faţă de un angajament, de o idee, de o cauză. 2. Care crede în existenţa… … Dicționar Român
cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… … Dicționar Român
