- biserică
- BISÉRICĂ, biserici, s.f. 1. Clădire destinată celebrării unui cult creştin. ♢ expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi uşă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-şi îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viaţă pioasă; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanţă convenienţelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în faţă lucruri neplăcute. 2. Instituţia creştinismului în ansamblu. 3. Comunitate religioasă de acelaşi cult. Biserica ortodoxă. - lat. basilica.Trimis de paula, 07.10.2006. Sursa: DEX '98BISÉRICĂ s. (bis.) casa Domnului, (înv.) sfinţie, sfinţire.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebisérică s. f., g.-d. art. biséricii; pl. bisériciTrimis de siveco, 20.11.2006. Sursa: Dicţionar ortograficBISÉRI//CĂ bisericăci f. 1) Edificiu construit şi amenajat special pentru celebrarea cultului creştin. ♢ A nu fi uşă de biserică a) a nu respecta morala creştină; b) a nu fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la biserică a neglija convenienţele sociale. 2) mai ales art. Instituţia creştinismului în ansamblu. 3) Comunitate religioasă de adepţi ai aceluiaşi cult. [G.-D. bisericii] /<lat. basilicaTrimis de siveco, 08.10.2008. Sursa: NODEXbisérică (bisérici), s.f. – 1. Clădire destinată cultului creştin. – 2. Comunitate a creştinilor. – 3. (arg.) Cîrciumă. – var. băsearecă, băsearică, bese(a)rică, bisearică, toate înv. Mr. băsear(i)că, megl. băsęrică, istr. basęrikę. lat. băsĭlĭca (Puşcariu 204; REW 972; Candrea-Dens., 161; DAR; Puşcariu, Dacor., I, 436); cf. vegl. bašalka, valtel. baselga, engad. baseldža; cd. şi dubletul neol. basilică, s.f. (biserică sau catedrală impunătoare). Der. bisericuţă, s.f. (biserică mică; grup de prieteni care se admiră reciproc); bisericesc, adj. (ecleziastic); bisericeşte, adv. (ca la biserică); bisericos, adj. (credincios, evlavios); îmbiserici, vb. rar, înv. (a intra în biserică).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.