- evoca
- EVOCÁ, evóc, vb. I. tranz. A aduce în conştiinţă fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.Trimis de ionel_bufu, 03.10.2008. Sursa: DEX '98EVOCÁ vb. 1. v. sugera. 2. a chema, a reaminti, a rechema, a redeştepta. (A evoca ceva în memorie.) 3. v. aminti. 4. (fig.) a spune, a trezi. (Câte nu-mi evoca acele zile!) 5. a reconstitui. (A evoca întreaga scenă întâmplată.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeevocá vb., ind. prez. 1 sg. evóc, 3 sg. şi pl. evócă; conj. prez. 3 sg. şi pl. evóceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA EVOCÁ evóc tranz. 1) (fapte, evenimente din trecut) A readuce în memorie. 2) (persoane, lucruri din trecut etc.) A descrie (prin cuvinte) cu multă măiestrie artistică. /<fr. évoquer, lat. evocareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEVOCÁ vb. I. tr. A aminti, a-şi aduce aminte; a descrie, a scoate în relief. [P.i. evóc. / < fr. évoquer, it., lat. evocare].Trimis de LauraGellner, 12.06.2006. Sursa: DNevocá (evóc, evocát), vb. – A aduce la cunoştinţă fapte, evenimente trecute. lat. evocare (sec. XIX). – Der. evocabil, adj. (care poate fi evocat); evocaţi(un)e, s.f. (acţiunea de a evoca); evocator, adj. (care evocă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DEREVOCÁ vb. tr. a reaminti, a reînvia; a descrie în mod sugestiv. (< fr. évoquer, lat. evocare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.