cucérnic — adj. m., pl. cucérnici; f. sg. cucérnicã, pl. cucérnice … Romanian orthography
pietos — PIETÓS, OÁSĂ, pietoşi, oase, adj. (înv.) Evlavios, cucernic. [pr.: pi e ] – Din it. pietoso. Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX 98 PIETÓS adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit. Trimis… … Dicționar Român
cucernicie — CUCERNICÍE s.f. Evlavie, religiozitate, pietate, smerenie, cucerie. ♦ (Însoţit de un pronume posesiv) Titlu care se dă preoţilor. – Cucernic + suf. ie. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CUCERNICÍE s. v. credinţă. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
cuvios — CUVIÓS, OÁSĂ, cuvioşi, oase. adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor şi călugăriţelor. ♦ (Substantivat: în religia creştină) Nume dat sfinţilor proveniţi din călugări care nu au fost martiri. 2. (înv … Dicționar Român
evlavios — EVLAVIÓS, OÁSĂ, evlavioşi, oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [pr.: vi os] – Evlavie + suf. os. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EVLAVIÓS adj. v. credincios. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
preacucernic — PREACUCÉRNI//C preacucerniccă (preacucernicci, preacucernicce) şi substantival (în adresări către slujitorii bisericii) Care este foarte cucernic; preacuvios. /prea + cucernic Trimis de siveco, 22.02.2008. Sursa: NODEX … Dicționar Român
binecredincios — BINE CREDINCIÓS adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit. Trimis de siveco, 29.11.2007. Sursa: Sinonime *bíne credinciós adj. m., pl. bíne credincióşi; f. bíne credincioásă, pl. bíne credincioáse … Dicționar Român
blagocestiv — BLAGOCESTÍV adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
credincios — CREDINCIÓS, OÁSĂ, credincioşi, oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de încredere, pe care te poţi bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic faţă de un angajament, de o idee, de o cauză. 2. Care crede în existenţa… … Dicționar Român
cuceri — CUCERÍ, cuceresc, vb.IV. I. tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susţinută; A câştiga. 2. fig. A şi atrage simpatia, a câştiga dragostea sau bunăvoinţa cuiva. II. tranz. şi refl. (înv … Dicționar Român
