- emiţător
- EMIŢĂTÓR, -OÁRE, emiţători, -oare, adj., s.n. 1. adj. Care emite; emisiv. ♢ Post emiţător = post de radioemisiune. 2. s.n. Dispozitiv, aparat sau instalaţie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emiţător radio = radioemiţător. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur).Trimis de claudia, 12.01.2008. Sursa: DEX '98Emiţător ≠ receptorTrimis de siveco, 12.01.2008. Sursa: AntonimeEMIŢĂTÓR s., adj. 1. s. emiţător radio = radioemiţător. 2. adj. transmiţător, (rar) emisiv. (Staţie õare.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeemiţătór adj. m., pl. emiţătóri; f. sg. şi pl. emiţătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficemiţătór s. n., pl. emiţătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEMIŢĂT//ÓR emiţătoroáre (emiţătoróri, emiţătoroáre) şi substantival Care emite unde sonore sau electromagnetice. emiţător de radio. /a emite + suf. emiţătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEMIŢĂTÓR, -OÁRE adj. Care emite; emitent. // s.n. Dispozitiv sau instalaţie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. [< emite + -(ă)tor, după fr. émetteur].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNEMIŢĂTÓR, -OÁRE I. adj. care emite; emitent, emisiv. o post emiţător = post de radioemisiune. II. s. n. dispozitiv, instalaţie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsuri de curent. (după fr. émetteur)Trimis de raduborza, 12.01.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.