radioemiţător

radioemiţător
RADIOEMIŢĂTÓR, radioemiţătoare, s.n. Instalaţie cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicaţii; emiţător radio1. [pr.: -di-o-] – Radio1- + emiţător (după fr. radio-émetteur).
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RADIOEMIŢĂTÓR s. emiţător radio.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

radioemiţătór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioemiţătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RADIOEMIŢĂT//ÓR radioemiţătoroáre n. Aparat pentru asigurarea radiocomunicaţiilor; emiţă-tor de radio. [Sil. -di-o-] /radio + emiţător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RADIOEMIŢĂTÓR s.n. Instalaţie cu care se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicaţii. [< radio- + emiţător].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

RADIOEMIŢĂTÓR s. n. instalaţie cu care se emit şi se transmit în spaţiu unde electromagnetice; emiţător radio. (după fr. radioémetteur)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • radioemiţãtór — s. n. (sil. di o ), pl. radioemiţãtoáre …   Romanian orthography

  • radiogoniometra — RADIOGONIOMETRÁ, radiogoniometrez, vb. I. tranz. A determina direcţia unui radioemiţător prin radiogoniometrie. [pr.: di o go ni o ] – Din radiogoniometru. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  radiogoniometrá vb. (sil. di o go ni o …   Dicționar Român

  • emiţător — EMIŢĂTÓR, OÁRE, emiţători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care emite; emisiv. ♢ Post emiţător = post de radioemisiune. 2. s.n. Dispozitiv, aparat sau instalaţie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emiţător radio =… …   Dicționar Român

  • radiogoniometrie — RADIOGONIOMETRÍE s.f. Metodă de determinare a direcţiei din care se emit unde radio, bazată pe utilizarea proprietăţilor antenelor receptorului. [pr.: di o go ni o ] – Din fr. radiogoniométrie. Trimis de LauraGellner, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • radiomicrofon — RADIOMICROFÓN, radiomicrofoane, s.n. Mic radioemiţător portabil, prevăzut cu un microfon, folosit pentru interviuri sau pe scenă. [pr.: di o ] – Radio1 + microfon. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  radiomicrofón s. n. (sil. di o …   Dicționar Român

  • radiostaţiune — RADIOSTAŢIÚNE, radiostaţiuni, s.f. Ansamblu format dintr un radioemiţător, o antenă de emisiune, instalaţii şi clădiri anexe, destinat efectuării radioemisiunilor. [pr.: di o sta ţi u ] – După rus. radiostanţiia. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • radioteodolit — RADIOTEODOLÍT, radioteodolite, s.n. Radiogoniometru folosit la reperarea în înălţime. [pr.: di o te o ] – Din germ. Radiotheodolit. Trimis de LauraGellner, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  radioteodolít s. n. (sil. di o te o ), pl. radioteodolíte… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”