- transmisiune
- TRANSMISIÚNE, transmisiuni, s.f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radiaţiilor, a undelor dintr-un loc în altul, fără deplasarea surselor acestora. ♦ Emisiune radiofonică. ♦ Trupe (sau unităţi etc.) de transmisiuni = trupe specializate în executarea şi asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 2. (jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta. II. (În forma transmisie) Ansamblu de organe de maşini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul cărora se transmite mişcarea de la un organ de maşină la altul sau de la o maşină la alta. [pr.: -si-u-, – var.: transmísie s.f.] – Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis.Trimis de ionel_bufu, 12.08.2005. Sursa: DEX '98TRANSMISIÚNE s. 1. transmitere (Curea de transmisiune; transmisiune radiaţiilor.) 2. (jur.) transfer, transmitere. (transmisiune de drepturi.) 3. (fiz.) emisiune. (transmisiune radiofonică.) 4. (fiz.) transport. (ă energiei electromagnetice.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetransmisiúne (mil., jur.) s. f. (sil. -si-u-; mf. trans-) g.-d. art. transmisiúnii; pl. transmisiúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictransmisiúne (sil. -si-u-)/transmísie (transmitere, ansamblu de mecanisme) (mf. trans-) s. f. (sil. -si-e; mf. trans-), art. transmisiúnea/transmísia (sil.-si-a), g.-d. art. transmisiúnii/transmísiei; pl. transmisiúni/transmísiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRANSMISIÚN//E transmisiunei f. 1) Comunicare de la emiţător spre receptor (prin radio, telefon, telegraf etc.). 2) jur. Trecere a unui drept sau a unui bun de la o persoană la alta. 3) Dispozitiv cu ajutorul căruia se transmite mişcarea (de la un organ de maşină la altul sau de la o maşină la alta). [G.-D. transmisiunii; Sil. trans-mi-si-u-; var. transmisie] /<fr. transmissionTrimis de siveco, 12.08.2005. Sursa: NODEXTRANSMISIÚNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare între un post emiţător şi un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonică. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legătură utilizate de unităţile militare în timpul operaţiilor. ♢ Trupe de transmisiuni = trupe specializate în executarea şi asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTRANSMISIÚNE s. f. 1. faptul de a transmite; transmitere. 2. comunicare între un post emiţător şi un post receptor de telegrafie, telefonic sau radiofonic; emisiune radiofonică. ♢ (mil.; pl.) trupe specializate în executarea şi asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. (< fr. transmission, lat. transmissio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.