canal

CANÁL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s.n. 1. Albie artificială sau amenajată care leagă între ele două mări, două fluvii, un râu cu un lac etc. şi care serveşte la navigaţie, la irigări sau la construcţii hidrotehnice. ♦ Curs de apă îndiguit şi drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundaţiile etc. ♦ Cale de circulaţie pe apă (ţinând loc de stradă) în oraşele aşezate la mare sau pe fluvii. ♦ Porţiune de mare situată între două ţărmuri apropiate. 2. Conductă (construită din beton sau din tuburi îmbinate, din şanţuri sau rigole) destinată să transporte lichide, în diferite scopuri. 3. Formaţie organică în formă de tub, vas sau cale de comunicaţie în organismele animale sau vegetale (prin care circulă substanţele nutritive, secreţii etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.

Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98



CANÁL s. 1. conductă, tub, (înv.) jgheab, sulinar. (canal pentru scurgerea unui fluid.) 2. (anat.) v. conduct. 3. (anat.) canal central v. canal ependimar; canal cohlear v. cohlee; canal ependimar = canal central; canal medular = canal rahidian; canal rahidian v. canal medular; canal urinar v. uretră.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



canál (geogr.) s. n., pl. canáluri/canále

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



canál (conductă, vas în organismele animale, cale de transmitere audiovizuală) s. n., pl. canále

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CANÁL¹ canaluri n. 1) Albie artificială care leagă diferite cursuri sau rezervoare de apă. canal de navigaţie. canal de irigaţie. 2) (în aşezările de pe malul mărilor sau al fluviilor) Arteră de circulaţie navigabilă. 3) Porţiune de mare între două ţărmuri apropiate. /<lat. canalis, fr. canal

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CANÁL² canale n. 1) Conductă prin care se transportă apă sau alte lichide. canal de scurgere. 2) Formaţie organică în formă de tub prin care circulă diferite substanţe în organismele animale sau vegetale. canal lacrimogen. 3) Cale de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale. ♢ canal de televiziune canal de radiocomunicaţii destinat transmiterii unui program de televiziune. 4) Cale de acces a informaţiilor. canal diplomatic. /<lat. canalis, fr. canal

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CANÁL s.n. 1. Albie artificială (a unui râu, a unui fluviu etc.) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc. ♦ Braţ de mare situat între două ţărmuri apropiate. 2. Conductă prin care se transportă apă sau alte lichide. 3. Formaţie anatomică tubulară. 4. Cale de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (mai ales în televiziune). ♦ Cale de acces a informaţiilor într-o maşină de calculat. [pl. -luri, -le. / < fr. canal, it. canale < lat. canalis].

Trimis de LauraGellner, 14.03.2006. Sursa: DN



CANÁL s. n. 1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc. ♢ braţ de mare între două ţărmuri apropiate. ♢ arteră de circulaţie pe apă. 2. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide. 3. formaţie anatomică tubulară. o canal rahidian = canalul din vertebre care conţine măduva spinării. ♢ (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul. 4. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune). ♢ cale de acces a informaţiilor într-un sistem electronic de calcul. (< fr. canal, lat. canalis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN