transmiţător

transmiţător
TRANSMIŢĂTÓR, -OÁRE, transmiţători, -oare, adj., s.n. 1. adj. Care transmite. 2. s.n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. – Transmisie + suf. -ător.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRANSMIŢĂTÓR adj. emiţător.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

transmiţătór adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transmiţătóri; f. sg. şi pl. transmiţătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

transmiţătór s. n. (sil. mf. trans-), pl. transmiţătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRANSMIŢĂT//ÓR1 transmiţătoroáre (transmiţătoróri, transmiţătoroáre) Care transmite. /a transmite + suf. transmiţătortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TRANSMIŢĂT//ÓR2 transmiţătoroáre n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. /a transmite + suf. transmiţătortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TRANSMIŢĂTÓR, -OÁRE adj. Care transmite; emiţător. // s.n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. [< transmite + -(ă)tor, după fr. transmetteur].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

TRANSMIŢĂTÓR, -OÁRE I. adj. care transmite; emiţător. II. s. m. cel care transmite (cu ajutorul unui aparat emiţător). III. s. n. aparat pentru transmiterea semnelor telegrafice sau radiofonice. (după fr. transmetteur)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • microtransmiţător — MICROTRANSMIŢĂTÓR, microtransmiţătoare, s.n. Transmiţător (2) de dimensiuni (extrem de) reduse. – Micro1 + transmiţător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  microtransmiţătór s. n., pl. microtransmiţătoáre Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • telefon — TELEFÓN, telefoane, s.n. 1. Telecomunicaţie în care se realizează convorbiri la distanţă prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de a lungul unor fire; ansamblul instalaţiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un… …   Dicționar Român

  • adaptor — ADAPTÓR, adaptoare, s.n. Circuit electric intercalat între un generator sau un transmiţător şi un receptor pentru a le adapta unul la altul. – Din fr. adapteur. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  adaptór s. n., pl. adaptoáre… …   Dicționar Român

  • emisiv — EMISÍV, Ă, emisivi, e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiaţii, lumină); emiţător (1). – Din fr. émissif. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EMISÍV adj. v. emiţător, transmiţător. Trimis de siveco, 13.09 …   Dicționar Român

  • emiţător — EMIŢĂTÓR, OÁRE, emiţători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care emite; emisiv. ♢ Post emiţător = post de radioemisiune. 2. s.n. Dispozitiv, aparat sau instalaţie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emiţător radio =… …   Dicționar Român

  • microb — MICRÓB, microbi, s.m. Nume generic dat unor fiinţe vii unicelulare, microscopice, care trăiesc în sol, în apă, în aer, în corpul plantelor sau al animalelor şi care sunt agenţi ai bolilor infecţioase, ai fermentaţiilor, ai putrefacţiilor, etc. –… …   Dicționar Român

  • sarcină — SÁRCINĂ, sarcini, s.f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu braţele. 3. Obligaţie, îndatorire …   Dicționar Român

  • trimite — TRIMÍTE, trimit, vb. III. tranz. 1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva. ♢ expr. (fam.) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”