emisiv

EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiaţii, lumină); emiţător (1). – Din fr. émissif.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



EMISÍV adj. v. emiţător, transmiţător.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



emisív adj. m., pl. emisívi; f. sg. emisívă, pl. emisíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EMISÍV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiaţii, lumină); emiţător. [< fr. émissif].

Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DN



EMISÍV, -Ă adj. emiţător. (< fr. émissif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN