emistih

EMISTÍH, emistihuri, s.n. Fiecare dintre cele două jumătăţi ale unui vers (despărţite prin cezură). [var.: hemistíh s.n.] – Din fr. hémistiche, lat. hemistichium.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



EMISTÍH s. (lit.) (înv.) semistih. (emistih al unui vers.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



emistíh s. n. (sil. mf. -stih), pl. emistíhuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EMISTÍH emistihuri n. Fiecare dintre cele două jumătăţi ale unui vers, despărţite de cezură. [Sil. -mi-stih] /<fr. hémistiche, lat. hemistichium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



EMISTÍH s.n. Fiecare dintre cele două jumătăţi de vers despărţite prin cezură. [var. hemistih s.n. / < fr. hémistiche, cf. gr. hemi – jumătate, stichos – vers].

Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DN



EMISTÍH s. n. fiecare dintre cele două jumătăţi ale unui vers, despărţite prin cezură. (< fr. hémistiche, lat. hemistichium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN