efracţie

efracţie
EFRÁCŢIE, efracţii, s.f. Spargere a zidurilor, forţare a încuietorilor sau a oricărui dispozitiv de închidere, ca mijloc pentru săvârşirea unei infracţiuni. [var.: efracţiúne s.f.] – Din fr. effraction.
Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX '98

efrácţie s. f. → fracţie
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

EFRÁCŢIE f. Forţare a unei încuietori pentru a săvârşi o infracţiune. [G.-D. efracţiei; Sil. e-frac-ţi-e] /<fr. effraction
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EFRÁCŢIE s.f. Spargere făcută cu intenţia de a fura. [gen. -iei, var. efracţiune s.f. / cf. fr. effraction, lat. effractio].
Trimis de LauraGellner, 28.05.2006. Sursa: DN

EFRÁCŢIE s. f. spargere cu intenţia de a fura. (< fr. effraction, lat. effractio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • cambriola — cambriolá vb. (sil. bri o ), ind. prez. 1 sg. cambrioléz, 3 sg. şi pl. cambrioleáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CAMBRIOLÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A face o spargere, a fura prin efracţie. [ …   Dicționar Român

  • efractor — EFRACTÓR, OÁRE, efractori, oare, s.m. şi f. Persoană care a comis o efracţie. – Din fr. effracteur. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  efractór s. m. (sil. frac ), pl. efractóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • efracţiune — EFRACŢIÚNE s.f. v. efracţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EFRACŢIÚNE s.f. v. efracţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • sparge — SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) preface în bucăţi, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ♢ expr. (refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecinţele neplăcute ale… …   Dicționar Român

  • cambriolaj — cambrioláj s. n. (sil. bri o ), pl. cambrioláje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CAMBRIOLÁJ s.n. (Franţuzism) Spargere, (furt prin) efracţie. [pron. bri o . / < fr. cambriolage]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • gaură — GÁURĂ, găuri, s.f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într un corp, într un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ♢ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ♢ expr. Gaură de şarpe = loc ferit… …   Dicționar Român

  • spargere — SPÁRGERE, spargeri, s.f. Acţiunea de a (se) sparge şi rezultatul ei; spart. ♦ Furt prin efracţie. – v. sparge. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPÁRGERE s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire,… …   Dicționar Român

  • trăsni — TRĂSNÍ1, trăsnesc, vb. IV. 1. intranz. impers. şi unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ♢ expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neaşteptat. (intranz.) A i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.)… …   Dicționar Român

  • tuna — TUNÁ, tun, vb. I. 1. intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. tranz. impers. (reg.; în imprecaţii) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic;… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”