graţie — GRÁŢIE, graţii, s.f. 1. Drăgălăşenie, fineţe, gingăşie demonstrate de o fiinţă în mişcări, atitudini etc.; atracţie particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mişcare etc.; farmec. ♢ (În mitologia romană) Cele trei graţii sau… … Dicționar Român
drăgălăşie — DRĂGĂLĂŞÍE, drăgălăşii, s.f. (Rar) Drăgălăşenie. – Drăgălaş + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 drăgălăşíe s. f., art. drăgălăşía, g. d. art. drăgălăşíei; (manifestări) pl. drăgălăşíi, art. drăgălăşíile (sil. ş … Dicționar Român
dizgraţios — DIZGRAŢIÓS, OÁSĂ, dizgraţioşi, oase, adj. Lipsit de graţie, de farmec, de drăgălăşenie. ♦ Dezagreabil. [pr.: ţi os] – Din it. disgrazioso. cf. fr. d i s g r a c i e u x . Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX 98 Dizgraţios ≠ graţios… … Dicționar Român
drag — DRAG, Ă, dragi, e, adj., subst. I. adj. 1. Care este iubit, scump, nepreţuit pentru cineva, pe care cineva îl iubeşte, îl preţuieşte. ♢ loc. vb. A prinde drag (de cineva) = a se îndrăgosti (de cineva). ♢ expr. A i fi cuiva drag să... = a i plăcea … Dicționar Român
farmec — FÁRMEC, farmece, s.n. 1. (În basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji şi rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuinţate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ♢ loc. adv.… … Dicționar Român
nostim — NÓSTIM, Ă, nostimi, e, adj. 1. Plin de haz; spiritual, amuzant. ♦ Caraghios, ridicol. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, graţios. – Din ngr. nóstimos. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Nostim ≠ plictisitor, supărător, plicticos… … Dicționar Român
tandreţe — TANDRÉŢE s.f. Afecţiune plină de duioşie, de delicateţe, de gingăşie. [var.: tandréţă s.f.] – Din fr. tendresse. Trimis de laura tache, 17.02.2009. Sursa: DEX 98 Tandreţe ≠ cruzime Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime TANDRÉŢE s.… … Dicționar Român
veni — VENÍ, vin, vb. IV. intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbeşte sau despre care se vorbeşte; a se apropia de un loc, de o aşezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr un anumit loc. ♢ expr. Du te vino subst. = mişcare,… … Dicționar Român
şarm — s.n. (livr.) Farmec, graţie. – Din fr. charme. Trimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 ŞARM s. v. drăgălăşenie, farmec, graţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime şarm s. n. Trimis de si … Dicționar Român
