veni

VENÍ, vin, vb. IV. intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbeşte sau despre care se vorbeşte; a se apropia de un loc, de o aşezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc. ♢ expr. Du-te-vino subst. = mişcare, circulaţie intensă, neîntreruptă şi în ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, drăgălăşenie, atracţie irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. ♢ expr. (pop.) A veni după cineva = a se căsători cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spaţiul unde se află vorbitorul). ♢ expr. (pop.) A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. ♢ expr. (pop.) A veni mare = a-şi ridica mult nivelul, a se umfla, a creşte, a se revărsa. ♦ A se deplasa la suprafaţa apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ♢ expr. A veni pe lume = a se naşte. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicaţii) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) a ajunge (până) la persoana care vorbeşte sau la fiinţa despre care se vorbeşte ori într-un loc determinat. 3. A se duce în vizită (sau în treacăt la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a apărea, a se ivi. ♢ expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-o dată la ceva, a-şi aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan şi fără discernământ într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverenţioşi, cu insulte. 4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda. ♢ expr. Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după... 5. A-şi avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din..); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecinţă). 6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este aşteptat. ♢ expr. (Aşa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înţelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminţi. A-i veni (cuiva) inima la loc sau a-şi veni în fire = a se calma, a se linişti. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecaţii) Veni-ţi-ar numele ! 7. (Despre aşezări, locuri, construcţii) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziţie. ♦ A ajunge până la...; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziţie, situaţie, stare. ♢ expr. A veni în nas = a cădea (cu faţa în jos). A-i veni (cuiva) nu ştiu cum, se spune când cineva se află într-o situaţie neplăcută, jenantă, penibilă. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o ţară. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuţia la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaşte (prin desfăşurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate (urma)) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmaţie care nu corespunde realităţii. Cum vine asta ? se spune pentru a-şi arăta nedumerirea sau nemulţumirea în legătură cu ceva. 9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. ♦ (Despre unităţi de timp) A sosi (în succesiune normală). ♢ expr. (pop.) Vine un an (de când...) = se împlineşte un an (de când...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre gânduri, sentimente, senzaţii etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva. ♢ expr. A-i veni (cuiva) toţi dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ţi-a venit (să sau de)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre încălţăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i şedea cuiva bine (sau rău). ♦ (înv., în construcţii negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o împărţeală etc.). ♦ A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul. 13. (pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependenţă, de rudenie etc. (cu cineva). [prez. ind. şi: viu] – lat. venire.

Trimis de kstefani, 30.09.2007. Sursa: DEX '98



A veni ≠ a (se) duce, a pleca

Trimis de siveco, 05.11.2008. Sursa: Antonime



APĂ VÍE s. v. acid azotic, acid nitric.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



VENÍ vb. 1. v. ajunge. 2. v. sosi. 3. v. lua. 4. v. apropia. 5. v. întoarce. 6. v. intra. 7. v. înfăţişa. 8. v. pofti. 9. v. năvăli. 10. v. izvorî. 11. v. face. 12. v. situa. 13. a-i ajunge, (reg.) a-i bate. (Iarba îi veni până la mijloc.) 14. a ajunge, (reg.) a scăpa. (A veni la putere.) 15. v. cuprinde. 16. v. năzări. 17. v. surveni. 18. v. deriva. 19. a i se potrivi, (Transilv.) a i se vâji. (Pantoful îi veni.) 20. v. potrivi. 21. v. costa.

Trimis de siveco, 08.12.2008. Sursa: Sinonime



VENÍ vb. v. angaja, avea, băga, cadra, cădea, cântări, conveni, corespunde, costa, cuveni, decurge, face, fi, intra, încadra, înţelege, învoi, merge, potrivi, preface, proveni, reieşi, reveni, rezulta, schimba, tocmi, transforma, urma, vârî.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



VINO-NCOÁCE s. v. sex-appeal.

Trimis de siveco, 13.03.2008. Sursa: Sinonime



vení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vin, 1 pl. vením, imperf. 3 sg. veneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vínă; imper. 2 sg. víno; ger. venínd

Trimis de siveco, 30.09.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



vino-ncoáce s. n.

Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



A VENÍ vin intranz. 1) (despre oameni, animale, vehicule etc.) A se mişca, apropiindu-se de ţinta mişcării. veni spre casă. 2) (despre persoane, vehicule, fenomene ale naturii) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanţe; a sosi; a ajunge. Trenul a venit în gară. ♢ veni la spartul târgului a sosi prea târziu. veni cu sufletul la gură (sau într-un suflet) a veni în fuga mare. A-i veni ceasul a muri. 3) A se întoarce, a reveni la locul de mai înainte. Păsările vin la cuiburile lor. 4) A-şi avea originea; a proveni. 5) (despre îmbrăcăminte, încălţăminte) A se potrivi bine; a fi pe măsura cuiva. Pantofii îi vin bine. 6) (despre ape) A ajunge până la o înălţime oarecare. 7) (despre sunete, zgomote etc.) A ajunge la urechea cuiva. /<lat. venire

Trimis de siveco, 26.05.2008. Sursa: NODEX



VENI- v. venă.

Trimis de LauraGellner, 28.03.2008. Sursa: DN