dojană — DOJÁNĂ, dojeni, s.f. Observaţie cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greşeală (uşoară); mustrare, ceartă. – Din dojeni (derivat regresiv). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dojană ≠ laudă Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român
probozi — PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. tranz. (înv., reg. şi fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de ruşine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX 98 PROBOZÍ vb. v. ad … Dicționar Român
şmotri — ŞMOTRÍ, şmotresc, vb. IV. tranz. (fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din şmotru. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 ŞMOTRÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, inspecta, instrui, moraliza, mustra. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
admonesta — ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98 A admonesta ≠ a lăuda Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
certa — CERTÁ, cert, vb. I. 1. refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ♢ expr. A fi certat cu… … Dicționar Român
dăscăli — DĂSCĂLÍ, dăscălesc, vb. IV. 1. tranz. A învăţa, a povăţui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni, 2. tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcţiona ca dascăl. – Din dascăl. Trimis de ionel… … Dicționar Român
sudui — SUDUÍ, súdui, vb. IV. intranz. şi tranz. (pop.) A spune ocări la adresa cuiva; a înjura. ♦ tranz. (înv. şi reg.) A certa, a mustra, a dojeni. – Din magh. szidni. Trimis de rain drop, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 SUDUÍ … Dicționar Român
dojenire — DOJENÍRE, dojeniri, s.f. Acţiunea de a (se) dojeni şi rezultatul ei; mustrare. – v. dojeni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DOJENÍRE s. 1. v. certare. 2. v. ceartă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dojeníre s … Dicționar Român
dojenitor — DOJENITÓR, OÁRE, dojenitori, oare, adj. Care dojeneşte; care exprimă un reproş, o imputare, o nemulţumire. – Dojeni + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DOJENITÓR adj. v. mustrător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
moraliza — MORALIZÁ, moralizez, vb. I. tranz. 1. A da cuiva învăţături morale. 2. (fam.) A face cuiva morală; a mustra, a dojeni. – Din fr. moraliser. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MORALIZÁ vb. v. certa. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
