- probozi
- PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. tranz. (înv., reg. şi fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de ruşine; a ocărî. – Din sl. proobraziti.Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX '98PROBOZÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, îngălbeni, moraliza, mustra, ofili, păli, trece, usca, veşteji.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprobozí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. probozeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PROBOZ//Í proboziésc tranz. înv. pop. (persoane) A trata cu observaţii moralizatoare; a dojeni; a mustra; a moraliza. /<sl. proobrazitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXprobozí, probozésc, vb. IV 1. (înv., reg. şi fam.) a certa, a dojeni, a mustra; a face de ruşine; a ocărî. 2. (refl.; despre frunze, iarbă, vegetaţie) a începe să se ofilească, să se veştejească, să se îngălbenească. 3. (refl.) a se întrista; a se ruşina.Trimis de blaurb, 31.10.2006. Sursa: DARprobozí (probozésc, probozít), vb. – A certa, a mustra, a dojeni. var. (îm)probozi, pobrozi, probăzi, pobrăzi. sl., cf. sb. preobrazati "a reforma, a transforma"; după Tiktin din sl. poobrazati "a reprezenta". În Mod., rar. – Der. probozeală, s.f. (mustrare, dojană); probăzitură, s.f. (insultă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.