ofili

OFILÍ, ofilesc, vb. IV. refl. 1. (Despre plante) A se veşteji, a păli; a se îngălbeni. ♢ tranz. Seceta ofileşte plantele. 2. fig. (Despre persoane) A-şi pierde culoarea, prospeţimea feţei; a se fana, a se trece; a-şi pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [var.: (înv. şi reg.) ovilí vb. IV] – Din rus. ohilet' "a se pipernici".

Trimis de oprocopiuc, 01.05.2004. Sursa: DEX '98



OFILÍ vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veşteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv.şi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. şi Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ofili.)

Trimis de siveco, 12.09.2006. Sursa: Sinonime



OFILÍ vb. v. fana, trece.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ofilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ofilésc, imperf. 3 sg. ofileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ofileáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A OFIL//Í ofiliésc tranz. A face să se ofilească. /<rus. ohilĕti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE OFIL//Í mă ofiliésc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga şi frăgezimea; a se veşteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospeţimea fizică; a se veşteji. /<rus. ohilĕti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ofilí (ofilésc, ofilít), vb. – 1. A se veşteji. – 2. A slăbi, a se usca pe picioare. – var. (Mold.) ovili, ugili. sl. vęliti, fără îndoială în forma *uvęliti, cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235), uvędati (Tiktin), rut. uvialii (Byhan 340), rus. ochileti (Candrea), cu acelaşi sens.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER