discurs

discurs
DISCÚRS, discursuri, s.n. Expunere făcută în faţa unei adunări; cuvântare. ♦ (Franţuzism înv.) Tratare în scris a unui subiect de natură ştiinţifică sau literară. – Din fr. discours, lat. discursus.
Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98

DISCÚRS s. 1. alocuţiune, cuvânt, cuvântare, (englezism) speech, (pop.) vorbă, vorbire, (înv.) voroavă, (fam. şi ir.) logos. (În discursul său a arătat că ...) 2. discurs funebru = oraţie funebră, (înv.) propovedanie.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

discúrs s. n., pl. discúrsuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISCÚRS discursuri n. Expunere oratorică (mai ales politică), făcută în faţa unui public; cuvântare. /<fr. discours, lat. discursus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISCÚRS s.n. Expunere publică asupra unui subiect (de natură politică); cuvântare. [cf. lat. discursus, fr. discours].
Trimis de LauraGellner, 16.05.2006. Sursa: DN

DISCÚRS s. n. 1. expunere oratorică în faţa unui auditoriu pe o temă politică, morală etc.; cuvântare. 2. expresie verbală a gândirii; cuvântare. 3. disertaţie, tratare a unui subiect de natură ştiinţifică sau literară; expozeu, tratat. (< fr. discours, lat. discursus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • Discurs — * Ein langen Discurs vnd Rippenschwantz dran machen. – Dietrich, I, 770 …   Deutsches Sprichwörter-Lexikon

  • discurs — dis|curs Mot Agut Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • discúrs — s. n., pl. discúrsuri …   Romanian orthography

  • logos — LÓGOS, logosuri, s.n. 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică, raţiunea cosmică sau destinul, o ipostază a divinităţii, cuvântul divin. 2. (ir. şi fam.) Cuvântare, discurs. – Din ngr. lógos, fr. logos.… …   Dicționar Român

  • oraţie — ORÁŢIE, oraţii, s.f. 1. (pop.) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (livr.; înv.) Felicitare, urare; p. ext. cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (înv.) Oratoriu1 (1). [var.:… …   Dicționar Român

  • recepţie — RECÉPŢIE, recepţii, s.f. 1. Operaţie de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative şi calitative. ♦ Serviciu într o întreprindere hotelieră care are evidenţa persoanelor aflate în hotel, face… …   Dicționar Român

  • Jan Brożek — Jan Brożek fue un gran pensador polaco: un matemático, un astrónomo, un médico, un poeta, un escritor, un músico y un rector de la academia de Kraków …   Wikipedia Español

  • Jan Brożek — [jan brɔʒɛk] …   Wikipédia en Français

  • cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt …   Dicționar Român

  • elocuţiune — ELOCUŢIÚNE, elocuţiuni, s.f. 1. Mod de a se exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea şi aşezarea cuvintelor într un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. [pr.: ţi u ] – Din fr. élocution, lat. elocutio, onis.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”