- logos
- LÓGOS, logosuri, s.n. 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică, raţiunea cosmică sau destinul, o ipostază a divinităţii, cuvântul divin. 2. (ir. şi fam.) Cuvântare, discurs. – Din ngr. lógos, fr. logos.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98LÓGOS s. v. alocuţiune, cuvânt, cuvântare, discurs.Trimis de siveco, 04.04.2009. Sursa: Sinonimelógos s. n., pl. lógosuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLÓGOS logosuri n. 1) (în filozofia antică) Lege universală a dezvoltării lumii; legea existenţei. 2) iron. Expunere oratorică în faţa unui public; discurs; cuvântare. /<ngr. logos, fr. logosTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLÓGOS s.n. 1. (În filozofia materialistă din Grecia antică) Principiul ultim al lumii, al existenţei. 2. (Astăzi ironic) Cuvântare, discurs. [< gr. logos].Trimis de LauraGellner, 18.05.2005. Sursa: DNLÓGOS s. n. 1. (în fil. materialistă antică) ordinea, raţiunea cosmică, ipostază a divinităţii; formă superioară a gândirii umane. 2. (fam.) cuvântare, discurs moralizator. (< gr., fr. logos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNlógos (lógosuri), s.n. – Discurs, predică. ngr. λόγος (Gáldi 206). sec. XVIII, azi ironic.Trimis de blaurb, 04.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.