- recepţie
- RECÉPŢIE, recepţii, s.f. 1. Operaţie de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative şi calitative. ♦ Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidenţa persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc. 2. (tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter, festiv (În cercurile oficiale). 4. (înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. ♢ Discurs de recepţie = discurs rostit într-o şedinţă solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din fr. reception, lat. receptio.Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX '98Recepţie ≠ transmisieTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeRECÉPŢIE s. recepţionare. (Când e termenul de recepţie?)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerecépţie s. f. (sil. -ţi-e), art. recépţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. recépţiei; pl. recépţii, art. recépţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRECÉPŢI//E recepţiei f. 1) Luare în primire a unor materiale pe baza verificării lor canti-tative şi calitative. Când e termenul de recepţie? 2) Serviciu dintr-un hotel care se ocupă de evidenţa şi cazarea oaspeţilor. 3) Reuniune cu caracter festiv, organizată cu un anumit prilej. 4) tehn. Primire a unei anumite forme de energie brută pentru a o transforma în energie utilizabilă. [G.-D. recepţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. réception, germ. RezeptionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRECÉPŢIE s.f. 1. Primire. ♦ Luare în primire a unui material sau a unei lucrări pe baza unor verificări calitative. 2. Prindere, captare de unde sonore sau electromagnetice. 3. Reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ♢ Discurs de recepţie = discurs de primire, de admitere ca membru la Academie. 4. Serviciu de primire a voiajorilor într-un hotel. [gen. -iei, var. recepţiune s.f. / cf. fr. réception, lat. receptio].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNRECÉPŢIE s. f. I. 1. luare în primire a unui material, a unei lucrări pe baza unor verificări calitative; recepţionare (1). 2. captare de unde sonore sau electromagnetice; recepţioner (2). 3. proces neuropsihic constând în formarea unor imagini prin detectarea, captarea şi codificarea la nivelul analizatorilor a informaţiilor primite. II. 1. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. o recepţie diplomatică = reuniune organizată, în ţara de reşedinţă, de o misiune diplomatică cu ocazia sărbătoririi zilei naţionale. 2. faptul de a primi un membru într-o societate (academică). o discurs de recepţie = discurs de admitere ca membru la Academie. 3. serviciu de primire şi cazare a voiajorilor într-un hotel. (< fr. réception, lat. receptio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.