dezveli

dezveli
DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV. L tranz. şi refl. A da la o parte, a îndepărta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva, sau de pe sine o învelitoare; a (se) descoperi. ♦ tranz. spec. A despacheta. ♦ tranz. A da jos acoperişul de pe o casă. ♦ tranz. A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea). 2. tranz. fig. A face să apară, a lasa să se vadă; a arăta. ♦ refl. (Rar) A apărea în faţă cuiva; a se înfăţişa. 3. tranz. şi refl. fig. A (se) da în vileag; a (se) trăda. 4. refl. (Despre mugurii şi bobocii plantelor; p. ext. despre plante; adesea fig.) A se deschide. – Dez- + [în]veli.
Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

A (se) dezveli ≠ a (se) acoperi, a (se) înveli
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZVELÍ vb. 1. a (se) descoperi, (rar) a (se) dezvălui, (Ban.) a (se) descutropi, (Olt. şi Ban.) a (se) destruca. (Era învelit şi s-a dezveli în somn.) 2. a inaugura. (A dezveli un monument.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

DEZVELÍ vb. v. apărea, arăta, confesa, declara, desface, desfăşura, destăinui, dezvălui, divulga, ivi, împărtăşi, încredinţa, înfăţişa, mărturisi, revela, spovedi, spune, trăda.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dezvelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezvelésc, imperf. 3 sg. dezveleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezveleáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZVEL//Í dezveliésc tranz. 1) A descoperi, dând la o parte o învelitoare. 2) (obiecte) A face să se vadă scoţând din ambalaj. 3) (casa) A lipsi de înveliş. 4) (monumente, statui) A inaugura cu solemnitate în faţa publicului (îndepărtând învelitoarea). 5) fig. A face să se vadă; a arăta. /dez- + a [în]veli
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEZVEL//Í se dezveliéşte intranz. rar (despre boboci, muguri) A-şi răsfira petalele; a se desface; a se desfoia. /dez- + a [în]veli
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • deşosa — DEŞOSÁ, pers. 3 deşosează, vb. I. tranz. şi refl. 1. (Despre dinţi) A( şi) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei. 2. (Despre plante) A( şi) dezveli rădăcina. – Din fr. déchausser. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • inaugura — INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui aşezământ, a unei expoziţii, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într o activitate; într un domeniu. ♦ spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. Din fr.… …   Dicționar Român

  • decoperta — DECOPERTÁ, decopertez, vb. I. tranz. A desface acoperişul unei construcţii. ♦ spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafaţă). [var.: descopertá vb. I] – Des1 + coperta. Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX 98  decopertá vb.,… …   Dicționar Român

  • acoperi — ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. 1. tranz. A pune peste un obiect sau peste o fiinţă ceva care le ascunde sau le protejează. ♢ expr. (refl.) A se acoperi de glorie = a săvârşi fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. tranz. A pune peste un obiect… …   Dicționar Român

  • denuda — denudá vb., ind. prez. 3 sg. denudeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  A DENUD//Á denudaéz tranz. A lăsa nud; a lipsi de ceea ce acoperă. A şi denuda sânii. /<fr. dénuder, lat. denudare …   Dicționar Român

  • destăinui — DESTĂINUÍ, destăinuiesc, vb. IV. 1. tranz. A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga. 2. refl. A şi da pe faţă gândurile sau sentimentele. ♦ fig. A se da pe faţă, a ieşi la iveală; a se trăda. [prez. ind. şi:… …   Dicționar Român

  • dezvelire — DEZVELÍRE, dezveliri, s.f. Acţiunea de a (se) dezveli. ♦ Operaţie de îndepărtare a straturilor sterile care acoperă un zăcământ, în vederea exploatării acestuia. – v. dezveli. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezvelire ≠ acoperire,… …   Dicționar Român

  • spovedi — SPOVEDÍ, spovedésc, vb. IV. refl. (În practicile Bisericii creştine) A mărturisi unui duhovnic greşelile făptuite spre a obţine iertarea lor. ♦ tranz. (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greşelilor făptuite de un credincios. ♦ refl. şi… …   Dicționar Român

  • înveli — ÎNVELÍ, învelesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfăşura în ceva. ♦ tranz. A acoperi scoarţele unei cărţi sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca. ♦ tranz. A acoperi o casă cu ţigle, cu tablă… …   Dicționar Român

  • apărea — APĂREÁ, apár, vb. II. intranz. 1. A se arăta în faţa cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naştere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfăţişare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicaţii) A ieşi de sub tipar. [var …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”