dezminţi

dezminţi
DEZMINŢÍ, dezmínt, vb. IV. 1. tranz. A declara că un fapt, o afirmaţie etc. nu corespunde adevărului; a nega, a contesta. ♦ A arăta că ceva este altfel decât pare; a fi în dezacord cu... ♦ A contrazice pe cineva. 2. refl. A se arăta altfel decât se credea că este, a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei; a înşela aşteptările. ♦ A reveni asupra celor spuse înainte; a retracta. – Dez- + minţi (după fr. démentir).
Trimis de romac, 29.03.2004. Sursa: DEX '98

DEZMINŢÍ vb. 1. v. contesta. 2. v. infirma.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dezminţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmínt, imperf. 3 sg. dezminţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezmíntă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZMINŢÍ dezmínt tranz. 1) (fapte, afirmaţii etc.) A declara ca neadevărat; a tăgădui; a contesta; a nega. 2) (opinii împărtăşite anterior) A înceta de a mai susţine; a retrage; a retracta. /dez- + a minţi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEZMINŢÍ mă dezmínt intranz. (despre persoane) A se arăta altfel decât este. /dez- + a minţi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEZMINŢÍ vb. IV. tr. 1. A declara (cuiva sau despre cineva) că nu a spus adevărul, că a minţit. 2. A declara fals (un zvon, o ştire etc.). 3. A nu răspunde aşteptărilor, speranţelor. [P.i. dezmínt. / < dez- + minţi, după fr. démentir].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DEZMINŢÍ vb. tr. 1. a declara că un fapt, o afirmaţie etc. nu corespund adevărului. 2. a declara false (un zvon, o ştire etc.); a infirma. ♢ a retracta. 3. a nu răspunde aşteptărilor, speranţelor. (după fr. démentir)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • dezminţí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmínt, imperf. 3 sg. dezminţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezmíntã …   Romanian orthography

  • dezminţire — DEZMINŢÍRE, dezminţiri, s.f. Acţiunea de a (se) dezminţi şi rezultatul ei; afirmaţie, declaraţie prin care se dezminte ceva. – v. dezminţi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezminţire ≠ confirmare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • contrazice — CONTRAZÍCE, contrazic, vb. III. 1. tranz. A susţine contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2. tranz. A nu se potrivi, a fi în opoziţie, a fi incompatibil cu ceva; a dezminţi ceva. 3. refl. A spune ceva în opoziţie cu cele afirmate anterior de… …   Dicționar Român

  • tăgădui — TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. tranz. A contesta o afirmaţie, a nu recunoaşte ceva; a nega; a dezminţi. ♦ (Rar) A refuza. Iar ei îi tăgăduia această cerere (CORJAN). – magh. tagadni. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TĂGĂDUÍ vb. 1. v.… …   Dicționar Român

  • dezice — DEZÍCE, dezíc, vb. III. tranz. A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmaţie); a retracta. ♢ refl. A nu mai recunoaşte un lucru spus, a şi retrage cuvântul. [var.: deszíce vb. III] – Din fr. dédire (după zice). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • infirma — INFIRMÁ, infírm, vb. I. tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desfiinţa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • autodezminţi — AUTODEZMINŢÍ vb. IV. refl. A se dezice singur. [< auto1 + dezminţi]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • contesta — CONTESTÁ, contést, vb. I. tranz. A nu recunoaşte dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existenţa sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. ♦ A face o contestaţie. – Din fr. contester, lat. contestari. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • denega — DENEGÁ, denég, vb. I. tranz. (înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. cf. fr. d é n i e r . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  denegá vb …   Dicționar Român

  • nega — NEGÁ, neg, vb. I. tranz. A contesta existenţa, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaşte, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare. Trimis de LauraGellner, 07.06.2004. Sursa: DEX 98  A nega ≠ a afirma …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”