dezdoi

dezdoi
DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. refl. A reveni în poziţie dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [prez. ind. şi: dezdoiésc] – Dez- + [în]doi.
Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

A dezdoi ≠ a apleca, a încovoia, a îndoi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A se dezdoi ≠ a se apleca, a se încovoia, a se îndoi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZDOÍ vb. 1. a descovoia, (înv. şi reg.) a obli. (A dezdoi o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A dezdoi o foaie împăturită.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dezdoí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. dezdói, 3 sg. şi pl. dezdoáie, imperf. 3 sg. dezdoiá
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZDOÍ dezdói tranz. A face să se dezdoaie; a descovoia; a îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a[în]doi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEZDOÍ mă dezdói intranz. A-şi recăpăta forma sau poziţia iniţială; a se descovoia; a se îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a [în]doi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • descovoia — DESCOVOIÁ, descovói, vb. l.tranz. şi refl. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [pr.: vo iá] – Des1 + [în]covoia (încovoia). Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A descovoia ≠ a încovoia Trimis de… …   Dicționar Român

  • apleca — APLECÁ, apléc, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să şi schimbe sau a şi schimba poziţia (verticală) prin îndoire spre pământ; a (se) îndoi, a (se) înclina, a (se) pleca; fig. a (se) supune. 2. tranz. (pop.) A alăpta. 3. refl. fig., A simţi… …   Dicționar Român

  • dezdoire — DEZDOÍRE s.f. Acţiunea de a (se) dezdoi. – v. dezdoi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezdoire ≠ aplecare, încovoiere, îndoire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZDOÍRE s. desfacere, despăturire. (dezdoire unei… …   Dicționar Român

  • încovoia — ÎNCOVOIÁ, încovói, vb. I. refl. şi tranz. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; spec. a (se) curba, a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. ♦ refl. fig. A se umili. [prez. ind. şi: încovoiez] – cf. sl …   Dicționar Român

  • îndoi — ÎNDOÍ, (I) îndói, (II, III) îndoiesc, vb. IV. I. 1. tranz. A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni… …   Dicționar Român

  • desface — DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) descompune în părţile componente. ♦ tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. tranz. şi refl. A (se) desprinde din locul sau …   Dicționar Român

  • despături — DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [var.: despăturá vb. I] – Des1 + [îm]pături (împături). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A despături ≠ a împături Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… …   Dicționar Român

  • obli — OBLÍ vb. v. descovoia, dezdoi, făţui, îndrepta, nivela. Trimis de siveco, 27.05.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • răspica — RĂSPICÁ, răspíc, vb. I. tranz. (înv.) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ fig. A analiza. 2. A rosti, a pronunţa clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – Răs + [des]pica. Trimis de dante, 03.07.2004. Sursa: DEX 98  RĂSPICÁ vb. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”