alocuţiúne — s. f., g. d. alocuţiúnii; pl. alocuţiúni … Romanian orthography
speech — s.n. Alocuţiune rostită de obicei ca răspuns la un toast. [pr.: spici] – Cuv.engl. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPEECH s. v. alocuţiune, cuvânt, cuvântare, discurs. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime SPEECH s.n … Dicționar Român
alocutiv — alocutív adj. m., pl. alocutívi; f. sg. alocutívă, pl. alocutíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ALOCUTÍV, Ă adj. cu caracter de alocuţiune. (< alocuţ/iune/ + iv) Trimis de radu … Dicționar Român
discurs — DISCÚRS, discursuri, s.n. Expunere făcută în faţa unei adunări; cuvântare. ♦ (Franţuzism înv.) Tratare în scris a unui subiect de natură ştiinţifică sau literară. – Din fr. discours, lat. discursus. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
epilog — EPILÓG, epiloguri, s.n. Partea finală a unor lucrări literare în care autorul rezumă concluziile, subliniază anumite idei din operă şi face cunoscută pe scurt evoluţia viitoare a personajelor sale; încheiere. ♦ fig. Sfârşit al unei situaţii, al… … Dicționar Român
grăi — GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. intranz. şi tranz. (pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, scr. grájati. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GRĂÍ vb. v. scoate … Dicționar Român
logos — LÓGOS, logosuri, s.n. 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică, raţiunea cosmică sau destinul, o ipostază a divinităţii, cuvântul divin. 2. (ir. şi fam.) Cuvântare, discurs. – Din ngr. lógos, fr. logos.… … Dicționar Român
salut — SALÚT, saluturi, s.n. Cuvânt, enunţ sau gest cu care se salută. ♦ Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. – Din fr. salut, lat. salus, utis, it. saluto. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
spici — s. n., pl. spíciuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic SPÍCI s.n. (Rar) Discurs, cuvântare ocazională; alocuţiune. [Scris şi speech. / < engl. speech]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN SPICI elem. spic … Dicționar Român
vorbire — VORBÍRE, vorbiri, s.f. 1. Acţiunea de a vorbi şi rezultatul ei; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivităţi; vorbit1. ♦ Limbaj. ♢ Vorbire sintetică = vorbire generată de un sintetizator de vorbire. ♦ Fel… … Dicționar Român
