detaşare

detaşare
DETAŞÁRE, detaşări, s.f. Acţiunea de a (se) detaşa.v. detaşa.
Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98

Detaşare ≠ ataşare
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DETAŞÁRE s. 1. desfacere, desprindere, dezlipire. (De la un aparat s-a produs detaşare unei piese.) 2. v. des-părţire.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

detaşáre s. f., g.-d. art. detaşării; pl. detaşări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DETAŞÁRE s.f. Acţiunea de a (se) detaşa şi rezultatul ei; timpul şi locul unde este detaşat cineva. [< detaşa].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DETAŞÁRE s. f. acţiunea de a (se) detaşa; timpul şi locul unde este detaşat cineva. (< detaşa)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • ataşabil — ATAŞÁBIL, Ă, ataşabili, e, adj. Care poate fi ataşat; fig. sociabil. – Ataşa + suf. bil. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Ataşabil ≠ detaşabil, detaşare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ATAŞÁBIL adj. v. sociabil …   Dicționar Român

  • desprindere — DESPRÍNDERE, desprinderi, s.f. Acţiunea de a (se) desprinde şi rezultatul ei; desfacere, dezlipire, detaşare. – v. desprinde. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DESPRÍNDERE s. 1. v. despărţire. 2. v. dezlipire. 3. v. scoatere. 4. v.… …   Dicționar Român

  • despărţire — DESPĂRŢÍRE, despărţiri, s.f. Faptul de a (se) despărţi. 1. Separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cât cineva stă despărţit; despărţit1. 2. Divorţ. 3. Diviziune, împărţire, segmentare. ♦ (concr.) Despărţitură.… …   Dicționar Român

  • dezlipire — DEZLIPÍRE, dezlipiri, s.f. Acţiunea de a (se) dezlipi. – v. dezlipi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezlipire ≠ încleiere, lipire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZLIPÍRE s. 1. desfacere, desprindere, detaşare,… …   Dicționar Român

  • izolare — IZOLÁRE, izolări, s.f. Acţiunea de a (se) izola şi rezultatul ei; despărţire, separare. ♦ (med.) Măsură cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni în contact cu alte persoane. – v. izola. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • misie — MÍSIE s.f. v. misiune. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  mísie (indemnizaţie) s. f. (sil. si e), art. mísia (sil. si a), g. d. art. mísiei; pl. mísii, art. mísiile (sil. si i ) …   Dicționar Român

  • poanson — POANSÓN, poansoane, s.n. 1. Unealtă alcătuită dintr o tijă de oţel sau de alt metal dur, de formă conică, triunghiulară etc., cu vârful gravat în relief, care serveşte la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la… …   Dicționar Român

  • separare — SEPARÁRE, separări, s.f. Acţiunea de a (se) separa şi rezultatul ei; despărţire, izolare; diferenţiere. – v. separa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Separare ≠ unire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  SEPARÁRE s.… …   Dicționar Român

  • separaţie — SEPARÁŢIE, separaţii, s.f. Despărţire, separare. ♢ Separaţia puterilor = principiu care susţine că puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească dintr un stat pot şi trebuie să acţioneze independent una de alta, având o anumită …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”