poanson

poanson
POANSÓN, poansoane, s.n. 1. Unealtă alcătuită dintr-o tijă de oţel sau de alt metal dur, de formă conică, triunghiulară etc., cu vârful gravat în relief, care serveşte la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecţionarea unor matriţe, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascuţit din oţel, folosit în tehnica gravurii. 2. Piesă a unei matriţe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafaţă de lucru plană sau profilată, care serveşte la decupare, detaşare, imprimare etc. prin deformare plastică. 3. Unealtă cilindrică de os, cu vârful ascuţit, cu care se perforează pânza şi se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [pl. şi poansonuri] – Din fr. poinçon.
Trimis de ana_zecheru, 13.02.2008. Sursa: DEX '98

POANSÓN s. pămătuf, (reg.) pomoci. (poanson de bărbierit)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

poansón s. n. (sil. poan-), pl. poansoáne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POANS//ÓN poansonoáne n. 1) Unealtă metalică având un cui rezistent la vârf, folosită la perforarea ori la marcarea unor obiecte din metal dur. 2) Instrument din oţel călit, cu vârful gravat în relief, folosit la executarea gravurilor. 3) Parte componentă a unei matriţe, având muchie tăietoare, cu ajutorul căreia se decupează sau se imprimă un contur. 4) Unealtă cilindrică, ascuţită la vârf, întrebuinţată în broderie pentru a găuri pânza. [sil. poan-] /<fr. poinçon
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

POANSÓN s.n. 1. Unealtă de oţel cu vârful gravat, folosită pentru marcat, ştanţat etc. 2. Unealtă cilindrică de os ascuţită la vârf, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [pron. poan-, pl. -oane, -onuri. / < fr. poinçon].
Trimis de LauraGellner, 07.02.2007. Sursa: DN

POANSÓN s. n. 1. matriţă pentru decupare, îndoire, ambutisare etc. prin deformare plastică. ♢ bucată de oţel pe care se gravează literele în relief şi cu care se bat matriţele pentru caractere tipografice. 2. unealtă de oţel cu vârful gravat, pentru marcat, ştanţat etc. 3. unealtă cilindrică de os ascuţită la vârf, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. (< fr. poinşon)
Trimis de raduborza, 16.11.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • grinota — GRINOTÁ, grinotez, vb. I. tranz. A decupa o tablă cu poansonul de a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  grinotá vb., ind. prez. 3 sg. grinoteáză Trimis …   Dicționar Român

  • insculpa — INSCULPÁ, insculpez, vb. I. tranz. A marca obiectele de metal preţios cu poansonul. – Din fr. insculper. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  insculpá vb., ind. prez. 3 sg. insculpeáză Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • poansona — POANSONÁ, poansonez, vb. I. tranz. A găuri, a perfora sau a marca cu un poanson. ♦ A grava cu poansonul. – Din fr. poinçonner. Trimis de ana zecheru, 26.03.2004. Sursa: DEX 98  poansoná vb. (sil. poan ), ind. prez. 1 sg. poansonéz, 3 …   Dicționar Român

  • pomoci — POMÓCI s. v. pămătuf, poanson. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pomóci, pomoáce, s.n. (reg.) 1. pensulă. 2. pămătuf cu care se şterge vatra cuptorului; pomoceu. Trimis de blaurb, 11.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • pămătuf — PĂMĂTÚF, pămătufuri, s.n. Mănunchi făcut din fire de păr, din pene, din fâşii de pânză etc. prinse de un mâner şi având diferite întrebuinţări. – Din sl. *pometuhŭ. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PĂMĂTÚF s. 1. poanson, (reg.)… …   Dicționar Român

  • stampa — STAMPÁ, stampez, vb. I. tranz. A imprima o imagine pe o piesă de metal, prin deformare plastică, cu ajutorul unui poanson şi al unor matriţe speciale. – Din it. stampare. Trimis de claudia, 18.04.2008. Sursa: DEX 98  stampá vb., ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

  • ştanţă — ŞTÁNŢĂ, ştanţe, s.f. 1. Unealtă dispozitiv formată dintr un poanson şi o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică şi prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune… …   Dicționar Român

  • ştempel — ŞTÉMPEL, ştempele, s.n. 1. (tipogr.) Vârf de oţel gravat cu care turnătorul de litere bate matriţa în aramă. 2. (reg.) Pecete, ştampilă. – Din germ. Stempel. Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  ŞTÉMPEL s. v. marcă, patriţă, pecete …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”