- ştanţă
- ŞTÁNŢĂ, ştanţe, s.f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson şi o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică şi prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafaţa unei piese. [var.: stánţă s.f.] – Din germ. Stanze.Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX '98ŞTÁNŢĂ s. (tehn.) 1. tipar. (ştanţă pentru baterea monedelor.) 2. (rar) şnit. (ştanţă pentru piese de tablă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeştánţă (tehn.) s. f., g.-d. art. ştánţei; pl. ştánţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞTÁNŢ//Ă ştanţăe f. 1) Unealtă formată din-tr-o piesă şi o placă tăietoare, folosită la prelucrarea obiectelor din tablă prin defor-mare plastică. ştanţă de perforat. 2) Unealtă folosită la imprimarea sub presiune a unui model pe suprafaţa unei piese. [G.-D. ştanţei] /<germ. StanzeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŞTÁNŢĂ s.f. Unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, care se foloseşte pentru ştanţarea (ştanţa) pieselor. [var. stanţă s.f. / < germ. Stanze].Trimis de LauraGellner, 16.10.2005. Sursa: DNŞTÁNŢĂ s. f. unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, pentru ştanţarea pieselor. (< germ. Stanze)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.