ştanţator

ŞTANŢATÓR, -OÁRE, ştanţatori, -oare, s.m. şi f. Muncitor care lucrează la ştanţe. – Ştanţa + suf. -tor.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ştanţatór s. m., pl. ştanţatóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ŞTANŢATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Muncitor care execută operaţii de ştanţare. [< ştanţa + -tor].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



ŞTANŢATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care execută operaţii de ştanţare. (< ştanţa + -tor)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN