stanţă

stanţă
STÁNŢĂ1, stanţe, s.f. Strofă cu înţeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă şi formând o unitate ritmică. ♦ (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; p. gener. poezie. – Din fr. stance, it. stanza.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STÁNŢĂ2 s.f. v. ştanţă.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STÁNŢĂ s. v. cameră, încăpere, odaie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

stánţă s. f., g.-d. art. stánţei; pl. stánţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STÁNŢ//Ă stanţăe f. Strofă cu înţeles de sine stătător, alcătuită din opt versuri. /<it. stanza
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

STÁNŢĂ1 s.f. v. ştanţă.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

STÁNŢĂ2 s.f. Strofă alcătuită dintr-un număr determinat de versuri, care are un înţeles complet. ♦ (la pl.) Poezie scrisă în strofele descrise mai sus. [cf. fr. stance, it. stanza].
Trimis de LauraGellner, 25.09.2005. Sursa: DN

STÁNŢĂ s. f. strofă dintr-un număr determinat de versuri, care are un înţeles complet. ♢ (pl.) poezie scrisă în astfel de strofe; (p. ext.) poezie. (< fr. stance, it. stanza)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ştanţă — ŞTÁNŢĂ, ştanţe, s.f. 1. Unealtă dispozitiv formată dintr un poanson şi o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică şi prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune… …   Dicționar Român

  • ştanţa — ŞTANŢÁ, ştanţez, vb. I. tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ştanţe (1); a ştănţui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ştanţe (2). [var.: stanţá …   Dicționar Român

  • stanţa — STANŢÁ vb. I v. ştanţa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STANŢÁ vb. I. v. ştanţa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • stánţã — s. f., g. d. art. stánţei; pl. stánţe …   Romanian orthography

  • ştanţá — vb., ind. prez. 1 sg. ştanţéz, 3 sg. şi pl. ştanţeázã …   Romanian orthography

  • ştánţã — (tehn.) s. f., g. d. art. ştánţei; pl. ştánţe …   Romanian orthography

  • štanta — ךtanta (vok. Stand) sf. (1) KII202 vieta kur būti, stovėti. ◊ į štantą (būti) apie ką tinkamą, gerą: Tas gaspadorius į štantą, t. y. geras J. Jadvė – ta būtų į štantą, kad vis šlapia kaip ir vanta JV20. į štantą eĩti būti darniam: Daina neĩna… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • štànt — štánta m (ȁ á) 1. nižje pog. stojnica: postaviti štant; kupiti, prodajati na štantu / lectarski štant 2. nar. del kozolca med dvema stebroma; okno: kozolec s štirimi štanti ● star. dati, vzeti kmetijo v štant v najem; žarg., lov. čakati gamsa na …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • ştănţui — ŞTĂNŢUÍ, ştănţuiesc, vb. IV. tranz. A ştanţa. – Ştanţă + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞTĂNŢUÍ vb. (tehn.) a ştanţa. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  ştănţuí vb …   Dicționar Român

  • ştanţare — ŞTANŢÁRE, ştanţări, s.f. Acţiunea de a ştanţa şi rezultatul ei; ştănţuire. [var.: stanţáre s.f.] – v. ştanţa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ştanţáre s. f., g. d. art. ştanţării; pl. ştanţări …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”