- stanţa
- STANŢÁ vb. I v. ştanţa.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STANŢÁ vb. I. v. ştanţa.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.
stanţa
Look at other dictionaries:
ştanţă — ŞTÁNŢĂ, ştanţe, s.f. 1. Unealtă dispozitiv formată dintr un poanson şi o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică şi prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune… … Dicționar Român
ştanţa — ŞTANŢÁ, ştanţez, vb. I. tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ştanţe (1); a ştănţui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ştanţe (2). [var.: stanţá … Dicționar Român
stanţă — STÁNŢĂ1, stanţe, s.f. Strofă cu înţeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă şi formând o unitate ritmică. ♦ (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; p. gener. poezie. – Din fr. stance, it. stanza.… … Dicționar Român
stánţã — s. f., g. d. art. stánţei; pl. stánţe … Romanian orthography
ştanţá — vb., ind. prez. 1 sg. ştanţéz, 3 sg. şi pl. ştanţeázã … Romanian orthography
ştánţã — (tehn.) s. f., g. d. art. ştánţei; pl. ştánţe … Romanian orthography
štanta — ךtanta (vok. Stand) sf. (1) KII202 vieta kur būti, stovėti. ◊ į štantą (būti) apie ką tinkamą, gerą: Tas gaspadorius į štantą, t. y. geras J. Jadvė – ta būtų į štantą, kad vis šlapia kaip ir vanta JV20. į štantą eĩti būti darniam: Daina neĩna… … Dictionary of the Lithuanian Language
štànt — štánta m (ȁ á) 1. nižje pog. stojnica: postaviti štant; kupiti, prodajati na štantu / lectarski štant 2. nar. del kozolca med dvema stebroma; okno: kozolec s štirimi štanti ● star. dati, vzeti kmetijo v štant v najem; žarg., lov. čakati gamsa na … Slovar slovenskega knjižnega jezika
ştănţui — ŞTĂNŢUÍ, ştănţuiesc, vb. IV. tranz. A ştanţa. – Ştanţă + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞTĂNŢUÍ vb. (tehn.) a ştanţa. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime ştănţuí vb … Dicționar Român
ştanţare — ŞTANŢÁRE, ştanţări, s.f. Acţiunea de a ştanţa şi rezultatul ei; ştănţuire. [var.: stanţáre s.f.] – v. ştanţa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ştanţáre s. f., g. d. art. ştanţării; pl. ştanţări … Dicționar Român
