ştanţa

ştanţa
ŞTANŢÁ, ştanţez, vb. I. tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ştanţe (1); a ştănţui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ştanţe (2). [var.: stanţá vb. I] – Din germ. stanzen.
Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX '98

ŞTANŢÁ vb. (tehn.) a ştănţui.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ştanţá vb., ind. prez. 1 sg. ştanţéz, 3 sg. şi pl. ştanţeáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ŞtanŢ//Á ştanţaéz tranz. 1) (materiale dure) A tăia (sub presiune) cu ştanţa. 2) (modele, cifre etc.) A grava prin presiune (pe suprataţa unor piese). /<germ. Stanzen
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ŞTANŢÁ vb. I. tr. 1. A tăia simultan întregul contur al unei piese prin forfecare cu ajutorul unei ştanţe. 2. A imprima o marcă sau o cifră pe suprafaţa unei piese. ♦ (Cinem.) A imprima mecanic subtitlurile pe filme. [var. stanţa vb. I. / < germ. stanzen].
Trimis de LauraGellner, 04.05.2007. Sursa: DN

ŞTANŢÁ vb. tr. 1. a tăia simultan întregul contur al unei piese cu ajutorul unei ştanţe. 2. a imprima prin presiune o marcă sau o cifră pe suprafaţa unei piese. ♢ (cinem.) a imprima mecanic subtitlurile pe filme. (< germ. stanzen)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • ştanţă — ŞTÁNŢĂ, ştanţe, s.f. 1. Unealtă dispozitiv formată dintr un poanson şi o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică şi prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune… …   Dicționar Român

  • stanţa — STANŢÁ vb. I v. ştanţa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STANŢÁ vb. I. v. ştanţa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • stanţă — STÁNŢĂ1, stanţe, s.f. Strofă cu înţeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă şi formând o unitate ritmică. ♦ (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; p. gener. poezie. – Din fr. stance, it. stanza.… …   Dicționar Român

  • stánţã — s. f., g. d. art. stánţei; pl. stánţe …   Romanian orthography

  • ştanţá — vb., ind. prez. 1 sg. ştanţéz, 3 sg. şi pl. ştanţeázã …   Romanian orthography

  • ştánţã — (tehn.) s. f., g. d. art. ştánţei; pl. ştánţe …   Romanian orthography

  • štanta — ךtanta (vok. Stand) sf. (1) KII202 vieta kur būti, stovėti. ◊ į štantą (būti) apie ką tinkamą, gerą: Tas gaspadorius į štantą, t. y. geras J. Jadvė – ta būtų į štantą, kad vis šlapia kaip ir vanta JV20. į štantą eĩti būti darniam: Daina neĩna… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • štànt — štánta m (ȁ á) 1. nižje pog. stojnica: postaviti štant; kupiti, prodajati na štantu / lectarski štant 2. nar. del kozolca med dvema stebroma; okno: kozolec s štirimi štanti ● star. dati, vzeti kmetijo v štant v najem; žarg., lov. čakati gamsa na …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • ştănţui — ŞTĂNŢUÍ, ştănţuiesc, vb. IV. tranz. A ştanţa. – Ştanţă + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞTĂNŢUÍ vb. (tehn.) a ştanţa. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  ştănţuí vb …   Dicționar Român

  • ştanţare — ŞTANŢÁRE, ştanţări, s.f. Acţiunea de a ştanţa şi rezultatul ei; ştănţuire. [var.: stanţáre s.f.] – v. ştanţa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ştanţáre s. f., g. d. art. ştanţării; pl. ştanţări …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”