poansona

POANSONÁ, poansonez, vb. I. tranz. A găuri, a perfora sau a marca cu un poanson. ♦ A grava cu poansonul. – Din fr. poinçonner.

Trimis de ana_zecheru, 26.03.2004. Sursa: DEX '98



poansoná vb. (sil. poan-), ind. prez. 1 sg. poansonéz, 3 sg. şi pl. poansoneáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. poansonéze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A POANSON//Á poansonaéz tranz. 1) A găuri cu ajutorul poansonului. 2) A grava cu poansonul. /<fr. poinçonner

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



POANSONÁ vb. I. tr. A găuri, a marca cu poansonul. [< fr. poinçonner].

Trimis de LauraGellner, 07.02.2007. Sursa: DN



POANSONÁ vb. tr. 1. a perfora prin ştanţare. 2. a marca cu poansonul (2). (< fr. poinşonner)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN