desluşit

desluşit
DESLUŞÍT, -Ă, desluşiţi, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. Care se aude limpede. 2. Care se vede precis. 3. Pe înţeles, lămurit, răspicat. – v. desluşi.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Desluşit ≠ nedesluşit, neclar, nelămurit, vag
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DESLUŞÍT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. bine. 3. adj. v. citeţ. 4. adj. clar, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens desluşit; o afirmaţie desluşit.) 5. adv. v. clar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DESLUŞÍ//T desluşittă (desluşitţi, desluşitte) 1) v. DESLUŞI. 2) şi adverbial Care se aude sau se vede bine; clar; distinct. /v. a desluşi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • clar — CLAR, Ă, clari, e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, desluşit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăştie o lumină limpede, strălucitoare. ♢ (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare… …   Dicționar Român

  • limpede — LÍMPEDE, limpezi, adj. 1. (Despre lichide) Curat şi străveziu, transparent, clar. ♦ fig. (Despre suflet, conştiinţă etc.) Cinstit, onest, curat. 2. (Despre cer, timp, atmosferă) Senin, lipsit de nori, de ceaţă; luminos. 3. (Despre ochi, privire)… …   Dicționar Român

  • distinct — DISTÍNCT, Ă, distincţi, te, adj. 1. Care se deosebeşte prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de acelaşi fel sau asemănătoare; deosebit, diferit. 2. (Adesea adverbial) Clar, evident, lămurit, desluşit. – Din fr. distinct, lat. distinctus …   Dicționar Român

  • curat — CURÁT, Ă, curaţi, te, adj., adv. I. adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ♢ expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greşeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer)… …   Dicționar Român

  • dicta — DICTÁ, dictez, vb. I. tranz. 1. A pronunţa rar şi desluşit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai. 2. A impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiţii; a ordona. ♦… …   Dicționar Român

  • explicit — EXPLICÍT, Ă, expliciţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; desluşit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcţie matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conţine numai variabile independente. – Din fr. explicite, lat.… …   Dicționar Român

  • nedesluşit — NEDESLUŞÍT, Ă, nedesluşiţi, te, adj. Care nu este desluşit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înţeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial ) în mod neclar, cu contururi vagi. – Ne + desluşit. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • net — NET, Ă, neţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, desluşit, precis; hotărât, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s au scăzut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea mărfurilor) din care s a scăzut daraua, ambalajul. – Din fr. net …   Dicționar Român

  • chiar — CHIAR, Ă, chiari, e, adv., adj. I. adv.1. Tocmai, întocmai, exact. Porneşte chiar acum. ♦ Însuşi, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până şi, încă şi. Chiar prin somn tot simţea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început …   Dicționar Român

  • citeţ — CITÉŢ, EÁŢĂ, citeţi, e, adj. (Despre scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi uşor; desluşit, lizibil. – Citi + suf. eţ. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  Citeţ ≠ ilizibil, neciteţ Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”