deschide — DESCHÍDE, deschíd, vb. III. 1. tranz. A da la o parte, a împinge în lături o uşă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva. ♢ expr. A( i) deschide (cuiva) porţile = a( i) da (cuiva) acces (la ceva), a i acorda (cuiva) liberă trecere. ♦ A… … Dicționar Român
încuia — ÎNCUIÁ, încúi, vb. I. 1. tranz. A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt etc. ♦ A reţine pe cineva închis într o încăpere. ♦ refl. A se închide (singur), a se izola într o încăpere. ♦ fig. (fam.) A face pe cineva să nu mai aibă ce să… … Dicționar Român
cui — CUI, cuie, s.n. 1. Piesă mică, cilindrică sau în patru muchii, de metal sau de lemn, turtită la un capăt şi ascuţită la celălalt, cu care se fixează între ele diferite piese, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi ca suport etc. ♢ (tehn.) … Dicționar Român
descuiat — DESCUIÁT, Ă, descuiaţi, te, adj. (Despre uşi, încăperi etc.) Care nu (mai) este încuiat; care a fost deschis cu cheia. ♦ fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează uşor la împrejurări, la situaţii noi; receptiv, deschis;… … Dicționar Român
descăleca — DESCĂLECÁ, descálec, vb. I. intranz. 1. A coborî, a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea ţărilor româneşti) A se aşeza într un loc, întemeind o ţară. [var.: descălicá vb. I] – lat.… … Dicționar Român
fier — FIER, (2, 3) fiare, s.n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenuşie, maleabil, ductil, cu proprietăţi feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se foloseşte pe scară largă în industrie; (impr.) oţel (moale). ♢ Epoca… … Dicționar Român
paspartu — PASPARTÚ, paspartuuri, s.n. 1. Cheie cu care se poate deschide orice broască obişnuită; şperaclu. 2. fig. Mijloc de pătrundere într un anumit cerc, într o anumită problemă etc. [Scris şi: passe partout] – Din fr. passe partout. Trimis de valeriu … Dicționar Român
sparge — SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) preface în bucăţi, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ♢ expr. (refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecinţele neplăcute ale… … Dicționar Român
zăgaz — ZĂGÁZ, zăgazuri, s.n. 1. Stăvilar, baraj. ♢ expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zăgazurile cerului, se spune când sunt ploi mari, torenţiale. 2. fig. Oprelişte, îngrădire, piedică, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care… … Dicționar Român
încurca — ÎNCURCÁ, încúrc, vb. I. 1. tranz. 1. A încâlci fire, aţă etc., a le face noduri astfel încât să nu se mai poată descurca uşor. ♦ (pop.) A călca în picioare fâneţele, semănăturile. 2. A schimba mereu drumul, direcţia pentru a îngreuia o urmărire,… … Dicționar Român
