descinde

descinde
DESCÍNDE, descínd, vb. III. intranz. 1. A-şi avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (şi a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă). 4, (Despre organele forţei publice) A se deplasa, a sosi la faţa locului în vederea unei investigaţii sau a unei percheziţii. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – Din lat. descendere, fr. descendre.
Trimis de LauraGellner, 11.07.2004. Sursa: DEX '98

DESCÍNDE vb. 1. v. coborî. 2. a coborî, a proveni, a se trage. (descinde din os de domn.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

descínde (a-şi avea originea, a coborî) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descínd, 1 pl. descíndem; perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. descíndă; ger. descinzând; part. descíns
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DESCÍNDE descínd intranz. 1) A avea descendenţă; a se trage. 2) A se da jos. 3) (despre drumeţi, călători etc.) A se opri pentru odihnă; a poposi. 4) (despre organele în drept) A se deplasa la faţa locului pentru a cerceta sau pentru a percheziţiona. /<lat. descendere, fr. descendre
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DESCÍNDE vb. III. intr. 1. A se trage din cineva, a avea o anumită descendenţă. 2. A coborî, a se da jos. 3. A se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (Despre organele forţei publice) A se deplasa la faţa locului pentru a face o investigaţie. [P.i. descínd, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat. descendere, cf. fr. descendre].
Trimis de LauraGellner, 10.05.2006. Sursa: DN

DESCÍNDE vb. intr. 1. a-şi avea originea, a se trage din... 2. a coborî. 3. a se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (despre organele forţei publice) a se deplasa la faţa locului pentru a face o investigaţie. (< lat. descendere, fr. descendre)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • descínde — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descínd, 1 pl. descíndem; perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserãm; conj. prez. 3 sg. şi pl. descíndã; ger. descinzấnd; part. descíns …   Romanian orthography

  • trage — TRÁGE, trag, vb. III. I. 1. tranz. A face efortul de a mişca, de a deplasa ceva, apucându l pentru a l da la o parte sau pentru a l îndrepta spre un anumit punct. ♢ expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a i face (cuiva) un semn, a i atrage… …   Dicționar Român

  • descindere — DESCÍNDERE, descinderi, s.f. Acţiunea de a descinde şi rezultatul ei. ♦ Deplasare a unui organ de urmărire penală la locul săvârşirii infracţiunii, pentru a face constatări şi a strânge probe de natură a duce la lămurirea pricinii. – v. descinde …   Dicționar Român

  • coborî — COBORÎ, cobór, vb. IV. 1. intranz., refl. şi tranz. A (se) da jos dintr un loc ridicat sau dintr un vehicul. ♢ expr. (tranz.) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de ruşine, de timiditate etc.). ♦ A (se) deplasa în jos, pe o …   Dicționar Român

  • monofiletic — MONOFILÉTIC, Ă, monofiletici, ce, adj. (biol.; despre populaţii) Care descinde dintr un strămoş comun sau dintr o singură populaţie. – Din fr. monophylétique. Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX 98  monofilétic adj. m., pl.… …   Dicționar Român

  • neolatin — NEOLATÍN, Ă, neolatini, e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [pr.: ne o ] – Din fr. néo latin. Trimis de LauraGellner, 08.06.2004. Sursa: DEX 98  NEOLATÍN adj.… …   Dicționar Român

  • urmaş — URMÁŞ, Ă, urmaşi, e, s.m. şi f. 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generaţiile anterioare lui); descendent, odraslă. ♦ Moştenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor într o demnitate, într o funcţie. 3. Continuator al… …   Dicționar Român

  • coborâtor — COBORÂTÓR, OÁRE, coborâtori, oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaş (al lui...). – Coborî + suf. tor. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98  Coborâtor ≠ suitor Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • debarca — DEBARCÁ, debárc, vb. I. 1. intranz. şi tranz. A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă; p. ext. a coborî din tren sau din alt vehicul. ♦ intranz. A ataca ţărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ♦ (Rar; glumeţ) A descinde (într o… …   Dicționar Român

  • descendent — DESCENDÉNT, Ă, descendenţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care coboară; coborâtor. 2. s.m. şi f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaş. – Din fr. descendant, lat. descendens, ntis. Trimis de LauraGellner, 11.07.2004. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”