urmaş

URMÁŞ, -Ă, urmaşi, -e, s.m. şi f. 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generaţiile anterioare lui); descendent, odraslă. ♦ Moştenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor într-o demnitate, într-o funcţie. 3. Continuator al unei opere, al unei tradiţii. – Urmă + suf. -aş.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Urmaş ≠ predecesor

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



URMÁŞ s. 1. coborâtor, descendent, odraslă, progenitură, scoborâtor, viţă, vlăstar, (pop. şi fam.) prăsilă, (înv. şi reg.) rămăşiţă, (prin Transilv.) porodiţă, (înv.) mărădic, rod, sămânţă, seminţenie, seminţie, următor. (urmaş de domn.) 2. (la pl.) v. posteritate. 3. v. moştenitor. 4. succesor. (urmaş la tron.) 5. v. continuator.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



urmáş s. m., pl. urmáşi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



URMÁŞ urmaşă (urmaşi, urmaşe) m. şi f. 1) Persoană care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; descendent; coborâtor. 2) Copil care descinde dintr-o familie; progenitură. 3) Persoană care continuă cauza cuiva. 4) Persoană care succedă pe cineva într-un post sau într-o funcţie; succesor. urmaşul tronului. /urmă + suf. urmaşaş

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX