- descendent
- DESCENDÉNT, -Ă, descendenţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care coboară; coborâtor. 2. s.m. şi f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaş. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.Trimis de LauraGellner, 11.07.2004. Sursa: DEX '98Descendent ≠ ascendentTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDESCENDÉNT s., adj. 1. s. v. urmaş. 2. s. pl. v. pos-teritate. 3. adj. v. coborâtor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedescendént adj. m., s. m., pl. descendénţi; f. sg. descendéntă, pl. descendénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDESCENDÉN//T1 descendenttă (descendentţi, descendentte) Care coboară; în coborâre; coborâtor. Accent descendent. /<fr. descendant, lat. descendens, descendentntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDESCENDÉN//T2 descendenttă (descendentţi, descendentte) m. şi f. Persoană care descinde (dintr-un anumit neam sau dintr-o anumită familie); rudă în linie directă; coborâtor; urmaş. /<fr. descendant, lat. descendens, descendentntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. şi f. Urmaş. [cf. fr. descendant, lat. descendens].Trimis de LauraGellner, 10.05.2006. Sursa: DNDESCENDÉNT, -Ă I. adj. care coboară; descensiv. o nod descendent = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. II. s. m. f. urmaş. III. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2). (< fr. descendant, lat. descendens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.