delator — DELATÓR, OARE, delatori, oare, s.m. şi f. Persoană care face o delaţiune; denunţător, pârâtor. – Din fr. délateur, lat. delator. Trimis de laurap, 20.04.2004. Sursa: DEX 98 DELATÓR s. v. denunţător, pârâtor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
sicofant — SICOFÁNT2, sicofanţi, s.m. Insectă de culoare verde aurie, cu miros de mosc, care trăieşte în pădurile de conifere şi stejari din Europa sudică şi centrală (Calosoma sycophanta). – Din lat. sycophanta. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
turnător — TURNĂTÓR, OÁRE, turnători, oare, s.m. şi f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. (fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăşte, denunţă pe cineva; denunţător. – Turna1 + suf. ător.… … Dicționar Român
pârâtor — PÂRÂTÓR, OÁRE, pârâtori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care pârăşte (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunţă, delator. – Pârî + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PÂRÂTÓR adj., s. 1. adj., s. pârâcios,… … Dicționar Român
cafard — cafárd s. m., adj. m., pl. cafárzi; f. sg. cafárdă, pl. cafárde Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CAFÁRD, Ă adj., s. m … Dicționar Român
colăcaş — colăcáş, colăcáşi, s.m. (reg., înv.) 1. sol al mirelui care felicită mireasa înainte de sosirea acestuia. 2. colăcer, urător, colăcar. 3. denunţător al unui hoţ. Trimis de blaurb, 19.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
denunţa — DENUNŢÁ, denunţ, vb. I. tranz. 1. A aduce la cunoştinţa unei autorităţi săvârşirea unei infracţiuni, a face un denunţ. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. –… … Dicționar Român
lepră — LÉPRĂ, (2) lepre, s.f. 1. Boală contagioasă cronică, frecventă mai ales în regiunile tropicale, produsă de un bacil specific şi caracterizată prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc. ♦ fig. Neajuns… … Dicționar Român
oblici — OBLICÍ, oblicesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. tranz. A dibui, a descoperi, a găsi. 2. tranz. şi intranz. A alia, a prinde de veste, a auzi. – Din sl. obličiti. Trimis de ana zecheru, 28.10.2008. Sursa: DEX 98 OBLICÍ … Dicționar Român
prepuitor — PREPUITÓR adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PREPUITÓR s. v. denunţător, pârâtor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
