oblici

OBLICÍ, oblicesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. tranz. A dibui, a descoperi, a găsi. 2. tranz. şi intranz. A alia, a prinde de veste, a auzi. – Din sl. obličiti.

Trimis de ana_zecheru, 28.10.2008. Sursa: DEX '98



OBLICÍ vb. v. afla, auzi, bate, condamna, descoperi, găsi, osândi, pedepsi, şti.

Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime



oblicí vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oblicésc, imperf. 3 sg. obliceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. obliceáscă

Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



A OBLIC//Í obliciésc tranz. înv. 1) A găsi după multă căutare; a dibui. 2) A prinde de veste; a afla. [Sil. -bli-] /<sl. obliţiti

Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: NODEX



oblicí (a oblici) (a dibui, a afla) (înv., pop.) (o-bli-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oblicésc, imperf. 3 sg. obliceá; conj. prez. 3 să obliceáscă

Trimis de Laura-ana, 28.10.2008. Sursa: DOOM 2



oblicí (oblicésc, oblicít), vb. – 1. A manifesta. – 2. A descoperi, a revela. – 3. A se informa, a-şi da seama, a se impune. – 4. (Mold., Trans.) A adulmeca, a urmări, a cerceta. sl. obličiti "a manifesta" (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 469; Tiktin). sec. XVI, înv., în afară de ultimul sens. – Der. oblicitor, s.m. (înv., denunţător).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER