- lepră
- LÉPRĂ, (2) lepre, s.f. 1. Boală contagioasă cronică, frecventă mai ales în regiunile tropicale, produsă de un bacil specific şi caracterizată prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc. ♦ fig. Neajuns care macină, subminează; racilă, plagă. 2. fig. Om lipsit de conştiinţă, de caracter, fără scrupule. – Din ngr. lepra.Trimis de LauraGellner, 19.05.2004. Sursa: DEX '98LÉPRĂ s. (med.) (înv.) gubăvie, stricăciune, (slavonism înv.) pricază.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimelépră s. f. (sil. -pră), g.-d. art. léprei; (racile, persoane) pl. lépreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLÉPR//Ă leprăe f. 1) Boală contagioasă cronică, care se manifestă prin apariţia pe piele a unor răni ce duc la descompunerea treptată a ţesutului muscular. 2) fig. Viciu care macină chipul moral al omului. 3) fig. peior. Om fără scrupule; persoană cu o purtare urâtă. [Sil. le-pră] /<ngr. lépraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXlépră (lépre), s.f. – 1. Boală. – 2. (arg.) Denunţător. – Megl., mr. lepră. ngr. λέπρα (sec. XVIII), cf. alb. ljeprë, bg. lepra (Tiktin; Iordan, Dift., 95). – Der. lepros, adj. (cu lepră); leproserie (var. leprozerie), s.f., din fr. léproserie.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.