denutriţie

DENUTRÍŢIE, denutriţii, s.f. Stare a unui organism viu în care, datorită faptului că asimilaţia este întrecută de dezasimilaţie, se produce o scădere mare în greutate. – Din fr. dénutrition.

Trimis de dante, 20.07.2004. Sursa: DEX '98



denutríţie s. f. (sil. -tri-ţi-e), art. denutríţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. denutríţiei; pl. denutríţii, art. denutríţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DENUTRÍŢI//E denutriţiei f. Stare a unui ţesut sau a unui organism viu în care predomină dezasimilaţia, manifestată prin scădere considerabilă în greutate. [art. denutriţia; G.-D. denutriţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. denutrition

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DENUTRÍŢIE s.f. Stare a unui ţesut sau organism viu în care predomină dezasimilaţia. [gen. -iei, var. denutriţiune s.f. / cf. fr. dénutrition].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN



DENUTRÍŢIE s. f. nutriţie insuficientă a unui ţesut sau organism viu. (< fr. dénutrition)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN