denunţ

denunţ
DENÚNŢ, denunţuri, s.n. Informare adresată unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană; denunţare. – Din denunţa (derivat regresiv).
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DENÚNŢ s. denunţare, (livr.) delaţiune, (pop.) pâră, (înv.) sicofantie, (fam. fig.) turnare. (denunţ adresat justiţiei.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

denúnţ s. n., pl. denúnţuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DENÚNŢ denunţuri n. Informare a unui organ sau a unei persoane în drept despre comiterea unei infracţiuni; pâră. /v. a denunţa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DENÚNŢ s.n. Semnalarea către o autoritate a unei infracţiuni; denunţare. v. delaţiune. [< denunţa].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DENÚNŢ s. n. semnalarea către o autoritate a comiterii unei infracţiuni; denunţare, delaţiune. (< denunţa)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • denunţa — DENUNŢÁ, denunţ, vb. I. tranz. 1. A aduce la cunoştinţa unei autorităţi săvârşirea unei infracţiuni, a face un denunţ. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. –… …   Dicționar Român

  • delaţiune — DELAŢIÚNE, delaţiuni, s.f. Denunţare, denunţ; pâră. [pr.: ţi u] – Din fr. délation, lat. delatio, onis. Trimis de laurap, 13.08.2004. Sursa: DEX 98  DELAŢIÚNE s. v. denunţ, denunţare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  delaţiúne s …   Dicționar Român

  • denunţare — DENUNŢÁRE, denunţări, s.f. Acţiunea de a denunţa şi rezultatul ei. 1. Desfacere a unui contract sau a unui tratat prin manifestarea de voinţă unilaterală a uneia dintre părţi. 2. Denunţ (2). – v. denunţa. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • pâră — PẤRĂ, pâre, s.f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamaţie. ♦ Acuzaţie, învinuire. 2. Denunţ. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (înv. şi reg.) Proces, judecată. [pl. şi: pâri] – Din pârî (derivat regresiv). Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • turnătorie — TURNĂTORÍE, (1, 3) turnătorii, s.f. 1. Atelier, secţie, întreprindere în care se execută operaţiile de turnare1 a metalelor. 2. Meseria turnătorului (1); tehnica turnării metalelor. 3. fig. Pâră, denunţ, calomnie la adresa cuiva. – Turnător + suf …   Dicționar Român

  • denunţá — vb., ind. prez.1 sg. denúnţ, 3 sg. şi pl. denúnţã …   Romanian orthography

  • colac — COLÁC, colaci, s.m. 1. Un fel de pâine, de obicei în formă de inel, împletită din mai multe suluri de cocă. ♢ Colaci domneşti = daruri obligatorii trimise domniei de oraşele din Ţara Românească şi din Moldova. ♢ expr. A se face colac = a se aşeza …   Dicționar Român

  • denunţător — DENUNŢĂTÓR, OÁRE, denunţători, oare, s.m. şi f. Persoană care denunţă. – Denunţa + suf. ător (după fr. dénonciateur). Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DENUNŢĂTÓR s. pârâtor, (livr.) delator, sicofant, (înv.) prepuitor, vadnic, (fam …   Dicționar Român

  • deranja — DERANJÁ, deranjéz, vb. I. tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăşi, a răscoli. ♢ expr. A şi deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. fig. A tulbura liniştea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe… …   Dicționar Român

  • pấrî — pîrî ( rắsc, ît), vb. – A denunţa, a acuza, a inculpa. sl. prĕti, prją, priši, a se certa (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 244), cf. sb., cr. preti a acuza , mag. per ceartă ; trebuie să se pornească de la un sl. *pĭrĕti, cf. tîrî. – Der.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”