călărime

călărime
CĂLĂRÍME s.f. (înv.) Oaste călare; cavalerie. – Călare + suf. -ime.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CĂLĂRÍME s. v. cavalerie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

călăríme s. f., g.-d. art. călărímii; pl. călărími
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CĂLĂRÍME f. înv. (colectiv de la călăraş) 1) Totalitate a ostaşilor călare; trupe de cavalerie; cavalerime. 2) Mulţime de călăraşi. /călare + suf. călărimeime
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • cavalerie — CAVALÉRIE1, cavalerii, s.f. Parte a armatei care foloseşte calul ca mijloc de luptă şi de transport al luptătorilor; grup de soldaţi care fac parte dintr o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia (vine din it.). Trimis de… …   Dicționar Român

  • serdar — SERDÁR, serdari, s.m. 1. (În sec. XVII XVIII, în Ţara Românească şi Moldova) Comandant de oaste, mai ales de călărime. ♢ Marele serdar sau serdarul mare = comandant de oaste facând parte dintre boierii de divan. Serdar de mazili = comandantul… …   Dicționar Român

  • cavalerime — CAVALERÍME s.f. (înv.) Cavalerie1. – Cavaler + suf. ime. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CAVALERÍME s. v. cavalerie, călărime. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cavaleríme s. f., g. d …   Dicționar Român

  • cavaler — CAVALÉR, cavaleri, s.m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul şi în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, iniţial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al… …   Dicționar Român

  • călare — CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ♢ expr. De( a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici aşa, nici aşa. A fi… …   Dicționar Român

  • călărăşie — CĂLĂRĂŞÍE s. v. cavalerie, călărime. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • călărăşime — CĂLĂRĂŞÍME s. v. cavalerie, călărime. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • panţir — PANŢÍR, panţiri, s.m. Mercenar dintr un corp de oaste (călare) din trecut, însărcinat mai ales cu paza graniţelor, cu transmiterea ştirilor şi cu aducerea la îndeplinire a unor porunci ale autorităţilor; p. gener. (pop.) ostaş. [var.: panţấr… …   Dicționar Român

  • vânător — VÂNĂTÓR, vânători, s.m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ fig. (peior.) Persoană care caută să obţină prin orice mijloace o situaţie, un post (pe care nu l merită), să parvină. 2. Soldat dintr o veche unitate militară (formată …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”