vânător

vânător
VÂNĂTÓR, vânători, s.m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ fig. (peior.) Persoană care caută să obţină prin orice mijloace o situaţie, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestraşi şi călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaş infanterist special instruit, echipat şi inzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – lat. venatorem.
Trimis de bogdanrsb, 13.05.2003. Sursa: DEX '98

VÂNĂTÓR s. (astăzi rar) prinzător, (rar) puşcaş, (prin Transilv. şi Bucov.) puşcător. (vânător de vulpi.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

vânătór s. m., pl. vânătóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VâNĂTÓR vânători m. Persoană care vânează; om care practică vânătoarea. 2) fig. Persoană care vânează posturi, avantaje nemeritate; om care caută să parvină cu orice preţ. 3) înv. Soldat dintr-o unitate militară constituită din pedestraşi şi călăraşi. ♢ vânător de munte infanterist instruit pentru a duce lupta în condiţii de munte. /<lat. venatoren
Trimis de siveco, 27.11.2006. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • vânãtór — s. m., pl. vânãtóri …   Romanian orthography

  • vânătoresc — VÂNĂTORÉSC, EÁSCĂ, vânătoreşti, adj. Care aparţine vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. esc. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VÂNĂTORÉSC adj. cinegetic. (Trofeu vânătoresc.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • vânătorie — VÂNĂTORÍE s.f. (Rar) Vânătoare; p. ext. îndeletnicirea de vânător. – Vânător + suf. ie. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VÂNĂTORÍE s. v. vânat, vânătoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  vânătoríe s. f …   Dicționar Român

  • puşcaş — PUŞCÁŞ, puşcaşi, s.m. 1. Soldat înarmat cu puşcă. 2. Vânător. 3. (înv.) Artilerist, tunar. – Puşcă + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX 98  PUŞCÁŞ s. (mil.) (înv.) puşcar, sineţaş. (puşcaş trage o salvă de puşcă.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • foxterier — FOXTERIÉR, foxterieri, s.m. Rasă de câini de casă, rezistenţi şi iuţi, cu urechi scurte, cu picioare drepte, buni vânători de animale mici care trăiesc în vizuini; fox. [pr.: ri er] – Din fr. foxterrier. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • pescuitor — PESCUITÓR, OÁRE, pescuitori, oare, s.m. şi f. 1. Persoană care pescuieşte (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle. ♢ expr. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situaţiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2.… …   Dicționar Român

  • pil — interj. Strigăt cu care vânătorii îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului. – Din fr. pille. Trimis de ana zecheru, 28.04.2004. Sursa: DEX 98  PIL s. v. pilug, pisălog. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pil interj. Trimis de… …   Dicționar Român

  • puşcător — PUŞCĂTÓR s. v. vânător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  puşcătór, puşcătóri, s.m. (reg.) 1. vânător (care ocheşte bine). 2. şfichi de bici. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • trapeur — s.m. (Rar) Vânător din nordul Americii care se serveşte de capcane. [pron. pör. / < fr. trappeur, cf. engl. trapper]. Trimis de LauraGellner, 23.10.2005. Sursa: DN  TRAPEUR PöR/ s. m. vânător din nordul Americii care se serveşte de capcane.… …   Dicționar Român

  • vrăbier — VRĂBIÉR, vrăbieri, s.m. Persoană care prinde vrăbii; (ir.) vânător prost (care vânează numai vrăbii). [pr.: bi er] – Vrabie + suf. er. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  vrăbiér s. m. (sil. bi er), pl. vrăbiéri Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”