pescuitor

pescuitor: PESCUITÓR, -OÁRE, pescuitori, -oare, s.m. şi f. 1. Persoană care pescuieşte (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle. ♢ expr. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situaţiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. fig. (fam.) Persoană care caută cu insistenţă să obţină ceva; vânător. [pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor.

Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa: DEX '98

pescuitór s. m., pl. pescuitóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PESCUITÓR pescuitori m. 1) v. PESCAR. ♢ pescuitor de perle scafandru specializat în descoperirea şi scoaterea perlelor din mare. 2) fig. fam. Persoană care caută să-i pice ceva pe degeaba (fără mari eforturi); vânător. [Sil. -cu-i-] /a pescui + suf. pescuitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

peşte — PÉŞTE, peşti, s.m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi şi bogată în secreţii mucoase, cu membrele transformate în înotătoare şi cu respiraţie branhială; (şi la sg.; adesea… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias