- pil
- PIL interj. Strigăt cu care vânătorii îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului. – Din fr. pille.Trimis de ana_zecheru, 28.04.2004. Sursa: DEX '98PIL s. v. pilug, pisălog.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepil interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPIL interj. (se foloseşte ca adresare către un câine de vânătoare pentru a-l asmuţi asupra vânatului). /<fr. pilleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpil1, píluri, s.n. (reg.) 1. cravaşă făcută din nuiele subţiri de salcie împletite. 2. bici cu coadă scurtă, făcut din curele împletite sau din vână de bou; gârbaci, biciuşcă, cravaşă, harapnic; lovitură dată cu acest bici. 3. pisălog.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DARpil2, píluri, s.n. (înv.) pilulă.Trimis de blaurb, 21.09.2006. Sursa: DARPIL interj. Strigăt adresat de vânător câinelui pentru a-l îndemna să se arunce asupra vânatului. [< fr. pille].Trimis de LauraGellner, 30.01.2007. Sursa: DN-PÍL2 elem. "reţea". (< fr. -pile, cf. gr. pilos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN-PÍL3 elem. pile-.Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNPIL1 interj. (strigăt adresat de vânător câinelui pentru a-l îndemna să se arunce asupra vânatului) apucă! prinde! (< fr. pille)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpil interj. – Cuvînt cu care se indeamnă cîinii de vînătoare. fr. pille ‹ it. piglia.Trimis de blaurb, 31.07.2008. Sursa: DERpil (píluri), s.n. – 1. Vargă, băţ. – 2. (Olt.) Bici, cravaşă. Origine incertă. Ar putea fi vorba de un lat. *pillum, cf. pilla › piuă, în loc de pila "stîlp" şi pilum "suliţă"; în acest caz ar fi însemnat la început "piuă". Nu e o constatată o pronunţare patalizată, care ar proba acest etimon; în plus, se mai consideră ca der. de la pil, cuvintele pilos (var. chilos), adj. (puternic, rezistent; încăpăţînat, îndărătnic) şi pilug (var. chilug, v. aici).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.