- alcătuit
- !alcătuí2 (a se alcătuit) (a se învoi) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se alcătuiéşte, imperf. 3 sg. se alcătuiá; conj. prez. 3 să se alcătuiáscăTrimis de CristinaDianaN, 07.02.2008. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.
alcătuit
Look at other dictionaries:
glosolalie — GLOSOLALÍE s.f. (med.) Limbaj neinteligibil al unor bolnavi, alcătuit din silabe şi cuvinte fără sens. – Din fr. glossolalie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GLOSOLALÍE f. med. Limbaj neinteligibil, alcătuit din silabe şi cuvinte fără … Dicționar Român
ciclic — CÍCLIC, Ă, ciclici, e, adj. 1. Care se desfăşoară în cicluri sau aparţine unui ciclu; periodic. ♦ (Despre lucrări muzicale, artistice) Care este alcătuit din mai multe părţi independente. ♦ (Despre compuse chimice) Care are catenele în formă de… … Dicționar Român
cimpoi — CIMPÓI, cimpoaie, s.n. Instrument muzical popular, alcătuit dintr un burduf de piele şi din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf. – et. nec. Trimis de hai, 23.11.2007. Sursa: DEX 98 CIMPÓI s. (muz.) (reg.) gaidă. (Cântă la… … Dicționar Român
compune — COMPÚNE, compún, vb. III. tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compuséi, part.… … Dicționar Român
compus — COMPÚS, Ă, compuşi, se, adj., s.m. 1. adj. Alcătuit din mai multe părţi sau elemente; combinat. ♢ (muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracţiuni ale măsurii simple. (gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (bot.)… … Dicționar Român
comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… … Dicționar Român
conţine — CONŢINE, pers. 3 conţine, vb. III. tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parţial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărţi, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine... – Din fr. contenir, lat. continere (după… … Dicționar Român
echimolecular — echimoleculár adj. m., pl. echimoleculári; f. sg. echimoleculáră, pl. echimoleculáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ECHIMOLECULÁR echimoleculară (echimoleculari, echimoleculare) chim. (despre amestecuri) Care este… … Dicționar Român
flaut — FLÁUT, flaute, s.n. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri şi cu clape. ♢ Flaut piccolo = flaut de dimeniuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină. [pr.: fla ut. – pl.… … Dicționar Român
fusarolă — FUSARÓLĂ, fusarole, s.f. Element arhitectural decorativ, alcătuit dintr un şir de boabe alungite. – Din fr. fusarole. Trimis de ana zecheru, 14.05.2004. Sursa: DEX 98 fusarólă s. f., g. d. art. fusarólei; pl. fusaróle Trimis de siveco,… … Dicționar Român
