- cimpoi
- CIMPÓI, cimpoaie, s.n. Instrument muzical popular, alcătuit dintr-un burduf de piele şi din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf. – et. nec.Trimis de hai, 23.11.2007. Sursa: DEX '98CIMPÓI s. (muz.) (reg.) gaidă. (Cântă la cimpoi.)Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimecimpói s. n., art. cimpóiul; pl. cimpoáie (sil. -poa-ie)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIMP//ÓI cimpoioáie n. Instrument muzical de suflat, alcătuit dintr-un burduf şi din mai multe fluiere, care produc sunete la trecerea prin ele sub presiune a aerului din burduf. [Sil. cim-poi] /<ung. csimpolyaTrimis de siveco, 04.11.2007. Sursa: NODEXcimpoí, cimpoiésc, vb. IV (înv.) 1. a cânta din cimpoi. 2. a chiui, a striga, a spune (la horă, la joc) chiuituri şi strigături.Trimis de blaurb, 08.04.2006. Sursa: DARcimpói (cimpoáie), s.n. – 1. Stomac al rumegătoarelor. – 2. Burduf, foale. – 3. Foale. 4. Instrument muzical popular alcătuit dintr-un burduf. – var. cimpoaie, s.f. lat. *centĭpollium "stomac al rumegătoarelor", în locul clasicului centĭpellium (Giuglea, Dacor., III, 594; Puşcariu, Dacor., III, 667; DAR). Mai puţin probabilă este der. din lat. symphonia (Spitzer, Dacor., IV, 649) sau din it. zampogna (Diez, Gramm., I, 446). Der. din mag. csimpolya (Cihac, II, 490; Densusianu, rom., XXXIII, 276; Candrea) este mai puţin probabilă decît, dimpotrivă, originea rom. a mag. (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 11). – Der. cimpoier, s.m. (persoană care cîntă la cimpoi); cimpoiaş, s.m. (cimpoier).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.